Eram acum intins in pat , fiindca nu ma puteam misca , doar era normal . Ce putea face un om cu mana si piciorul in ghips ? Sa stea frumos in pat incercand sa isi aminteasca de clipele frumoase , care intr-un fel pentru el nici nu exista , fiindca nu isi aduce aminte , asta mi se intampla si mie acum .
Dintr-o data se deschide usa , iar Cristina intra in camera cu o tava in mana :
-Ti-am adus un ceai si un sandwis cu piept de pui , a spus in timp ce imi punea tava in pat
-Multumesc
-Nu ai pentru ce , imi spune in timp ce imi mangaia fata parinteste .
-Stai , nu pleca ,mai stai cu mine am spus eu
-Okay .
Am stat ceva timp asa linistiti , pana m-am gandit sa rup tacerea :
-Cristina ... ?
-Da , a raspuns ea
-Imi mai povestesti intamplari cu Rebeca ?
-Desi , ma doare sufletul sa o fac , fiindca chiar acum cateva zile am inmormantat-o , o s-o fac , asa ca un moment de reculegere , a spus ea citindui supararea si tristetea care tocmai vroiau sa explodeze intr-un suvoi de lacrimi in ochii ei.
-Daca nu poti , te inteleg , am spus eu
-Nu , pot .
Ezita un moment , trage aer in piept , isi sterge lacrimile de pe obraji inrositi si incepe din nou a vorbi :
-Mi-am revenit , asa ...ti-am spus vreodata cum a inceput povestea voastra ?
-Nu , cum a inceput ?
-Pai , a inceput , hmm...nu stiu cum sa zic , mai ezita un moment
-Din cauza unei bucati de hartie , a cotinuat ea
-Din cauza unei bucati de hartii ? Cum asa ? Am tresarit
-Tu o placeai foarte mult si nu ai vrut sa ii spui in fata , asa ca i-ai scris un biletel . Si dupa inca unul si dupa v-ati intalnit , asa a inceput povestea voastra .
-Nu imi vine sa cred ca din cauza unui biletel am intalnit o persoana pe care am iubit-o asa de mult , adica asta cred din ce mi-ai povestit si din cauza unui accident am pierdut-o si pe ea si amintirea ei .
-Nici mie nu imi vine sa cred , a spus ea
-Copii mei ce mai fac ? Am intrebat-o
-Pai , acum dorm , sunt niste ingerasi .
-Ma bucur ca macar ei mi-au mai ramas in viata asta cruda si nemiloasa in care nimanui nu ii pasa de nimeni , iar celor care le pasa sunt dati la o parte .
-Adevarat .
-Cristina ?
-Da ?
-Crezi ca dupa ce o sa imi scot ghipsurile si o sa pot merge , crezi ca imi voi aminti ?
-Nu stiu , totul depinde te tine .
-Cum adica depinde de mine ? Am intrebat-o curios
-Adica depinde de tine daca vrei cu adevarat sa iti amintesti .
Ezita un moment , dupa care spune :
-Eu ma duc sa vad ce mai fac Joshua si Jennifer
-Stai , Cristina , ma ajuti sa ma ridic ? vreau si eu sa ii vad .
-Desigur
Cristina m-a ajutat sa ma ridic si m-a pus in caruciorul cu rotile pe care il avea de la tatal sau , dupa care m-a dus pana in camera unde erau cei 2 copii ai mei .
