Stăpânul inimii

Capitolul I

            Milano, probabil cea mai bună alegere pe care a-și fi putut sa o fac. Au trecut și anii de studenție și pot spune ca de acum mă pot desprinde de părinți . Niciodată mama mea nu a înțeles de ce am ales să plec atât de departe de ei atâta timp cât făceam parte din înaltă societate , tatăl meu fiind Director General la una dintre cele mai cunoscute firme de construcții din Los Angeles . Fiind și singurul copil ,dorința lor era să învăț cum sa gestionez firma ca mai apoi să pot prelua conducerea , sau cel mai probabil să mă mărit cu un bărbat ales de ei ,după propriile criterii ,care să poată fi modelat și manipulat după bunul lor plac .

          - Mamă ,înțelege că nu o să mă întorc în Los Angeles doar pentru că asta îți dorești tu!
          - Amanda , am acceptat când ne-ai spus că vrei să studiezi în străinătate iubito , dar înțelege că ai niște responsabilități .
          - Nu mama , nu doresc să mă întorc , vreau să fac ceea ce îmi place ,de ce nu vrei sa înțelegi o data pentru totdeauna că nu sunt făcută să intru la conducerea firmei .
          - Amanda iubito ,dacă noi nu ți-am trimite bani ,tu nu ai reuși să te întreții ,așa că ai face bine să lași incăpățânarea aceasta și să vii acasă ,altfel nu vei mai vedea nici-un ban de la noi .
          - Mamă ,mă pot întreține singura ! Spun pe un ton mai aspru ,iar imediat o aud cum îi comunică tatei și amandoi încep să râdă zgomotos .
          - Prea bine scumpo ,de astăzi cardurile tale vor fi blocate ,ar fi bine să îți cauți de muncă pentru că chiria apartamentului în care stai este destul de costisitoare iar in 10 zile va trebui să o plătești !

           Și asta a fost ultima replică pe care am mai auzit-o pentru ca mai apoi să îmi dau seama că mi-a închis in nas. O stare de neliniște începuse să ma cuprindă ,mâinile începuse să îmi tremure , respirația devenind din ce în ce mai precipitată . Mă așteptăm să se supere ,dar nu ma gândeam că vor fi atât de asprii . Da , îmi doream să mă descurc singură , să nu mai depind de ei , sa nu mai fiu nevoită să dau explicații ,dar nu mă gândeam că asta se va întâmpla atât de repede . Nu muncisem nici măcar o zi în viața mea ,dar cât putea fi de greu ? Trebuia doar sa încep sa îmi caut ceva de lucru ,la urma urmei absolvisem una dintre cele mai bune facultăți de drept din Milano ,iar asta cel mai probabil trebuia să mă ajute ,sau cel puțin asta voiam să cred .

          Era aproximativ 9 dimineața , o zi călduroasă de vară ,iar eu trebuia să mă grăbesc să îmi caut ceva de lucru ,nu puteam să stau sa îmi plâng de milă , bunicul mă învățase că o femeie puternică nu trebuie să plângă dacă nu o face din pură bucurie . După un duș rapid și niște haine decente aruncate pe mine ,mă hotărăsc să pornesc la drum . Ies din scara blocului și mă opresc la cafeneaua de vizavi pentru a bea o cafea și a mânca un croissant.

          După aproximativ 10 minute de mers pe jos ,ajung la o clădire impunătoare . Auzisem că este cea mai bună firmă de avocatură din oraș .
          - Aici voi lucra , spun eu sigură pe mine și dau sa urc scările pentru a intra în clădire .

          Sunt întâmpinată de o domnișoară la vreo 20 și ceva de ani ,de aproximativ 1,80 cu părul brunet și un zâmbet care te făcea să prinzi curaj .
          - Buna ziua ,cu ce vă putem ajuta ? Îmi adresează aceasta întrebarea scanând-mă din cap până în picioare .
          - Aș dori să las un CV dacă se poate ,sau eventual să susțin un interviu pentru angajare ,spun cu un zâmbet șters , iar aceasta verifică imediat ceva pe calculator ,făcându-mi semn sa aștept .
          - Domnul Angelo este într-o ședință momentan ,dar dacă așteptați cred că puteți susține interviul chiar astăzi .
          - Sigur ,spun mișcându-mă de pe un picior pe altul ,la urma urmei nu aveam nimic mai bun de făcut ,  așa că am ascultat indicațiile domnișoarei și am plecat spre etajul unde aveam să susțin interviul . Am început sa urc pe scări pentru că îmi era teamă să urc singură in lift ,iar după aproximativ 10 minute în care am mai poposit la fiecare etaj pentru am trage sufletul am ajuna la etajul 13 , pe holul unde părea a fi o sală de așteptare . Mă așez pe canapea și încep să respir sacadat când reușesc să procesez faptul că voi susține un interviu. Încep sa îmi frământ mâinile in poală ca mai apoi să aud sunetul ușii deschizându-se și o domnișoara care se uita la mine făcându-mi semn să ma duc spre ea .
          - Domnul Angelo este gata să vă primească ,o să va rog să mergeți drep înainte și sa intrați pe prima ușă la stânga ,spuse aceasta inexpresivă .
          - Dau afirmativ din cap și mă îndrept spre biroul respectiv . Bat de doua ori în ușă ,iar după ce aud un intră rostit clar și răspicat apăs clanța și poftesc înăuntru.
          - Domnișoara ? Și îl văd cum răsfoiește CV-ul pe care îl lăsasem la receptie . Amanda , am fost informat că îți cauți un loc de muncă .
          Era un domn înalt, la vreo 30 de ani, bine făcut ,cu un costum albastru , parcă scos din cutie , părul negru și barba foarte puțin crescută .
          - Da domnule , spun cu un glas stins ca pentru mine ,iar acesta își ridică ochii din foi pentru a mă fixa cu privirea .
          - Din ce văd eu pe aceste foi , abia ai terminat facultatea și nu văd să ai pic de experiență în acest domeniu ,iar noi suntem o firmă cu prestigiu care nu poate pierde nici-un proces , pentru că nu ne permitem un eșec .
          - Dar domnule , învăț repede ,iar facultatea am terminat-o cu note foarte bune , observ cum cuvintele îmi scapă și îi observ un mic rânjet pe față .
          - Domnișoară ,nu suntem o firmă care recrutează persoane care abia au absolvit ,noi căutăm persoane capabile să ducă procesele la bun sfârșit . Vă mulțumesc ,spune acesta și observ cum aruncă foile la gunoi .

          Picioarele încep să îmi tremure , și nu fac decât să mă conformez când văd cum acesta îmi face semn spre ușă . Încep sa fug pe scări cu lacrimile in gât până ajung la recepție unde pot să jur că am observat-o cum zâmbea pe cea ce m-a întâmpinat prima oară la intrarea în clădire .

          Merg de aproximativ 5 minute plângând și neavând o direcție fixă ,eram dezamăgită că nu am fost acceptată doar pentru simplu fapt că nu aveam experiență și din punctul lui de vedere nu m-aș fi descurcat . Apuc telefonul din geantă și apelez la singura persoană care știu ca mi-ar fi fost alături în aceste clipe .

- Ami ? Ce faci ? Te sun de azi dimineață și nu răspunzi ! Spune aceasta cu o voce mustrătoare .
- Trebuie să ne vedem , spun , oprindu-mă din mers , vocea ei făcându-mă să plâng și mai tare .
- De ce plângi ? Ce s-a întâmplat ? Eu sunt la cafeneaua de lângă muncă ,te aștept aici .
- Ok ,spun și închid apelul îndreptându-ma spre locul unde aveam să mă întâlnesc cu prietena mea .

Samantha era prietena mea din copilărie , am ales sa venim amândouă în Italia și să studiem aici . Spre deosebire de mine Sam provine dintr-o familie săracă ,reușind să obțină o bursă pentru costurile facultății , iar pentru a putea să se întrețină ,lucrează încă de când a început facultatea ,iar acum pot spune că este o femeie de succes . Cu un job bine plătit și cu o șefă care o consideră mâna ei dreapta pot spune că aceasta și-a atins scopul de a reuși să scape de sărăcie și bineînțeles de părinții ei . Cu un tata alcoolic și o mamă care practică prostituția pentru ca altceva nu știe să facă ,nu o poți condamna că nu vrea sa mai audă de ei .

Parcă mi se luminează fața când o văd pe brunetă stând la masă și o iau la fugă spre masa unde stătea . Era cu spatele așa că nu m-a observat și tot ce am reușit sa fac a fost sa o iau în brațe ,gestul meu făcând-o să tresară și să se întoarcă spre mine nedumerită .Când aceasta observă că sunt eu , îmi plasează câte un pupic pe fiecare obraz , mă îmbrățisează și îmi face semn să mă așez .

- Deci ? De ce plângi Ami ? Ce s-a întâmplat ? Spune aceasta , pe chipul ei citindu-se nedumerirea.
- Am discutat cu părinții mei despre faptul că doresc să rămân Italia , spun cu o voce stinsă .
          - Și nu au acceptat să înțeleg ?
          - O ba da ,dar mi-au blocat cardurile și am încercat sa îmi găsesc un loc de muncă ,am fost la firma lui Angelo Massaroti și nu am fost acceptata pentru că nu am experiență .
          - Lasă că o să găsești în altă parte , nu te descuraja ,spune și îmi aruncă un zâmbet .
          - O să găsesc ,nu asta este problema , doar ca ..
          - Doar că ? Spune pe față citindui-se nedumerirea .
          - În 10 zile trebuie să plătesc chiria , și nu știu de unde o să fac rost de bani , spun fixând privirea în pământ .

           Aceasta începe să râdă ținându-se de burta și apoi o aud cum își drege vocea și spune că mă va ajuta ea să plătesc chiria și îmi va da cât am nevoie până voi reuși să îmi găsesc un job și să îmi câștig existența ,iar după ce îmi spune ca o va întreba pe șefa ei dacă știe vre-un birou de avocatură care angajează personal ,ne luăm la revedere și eu plec spre casă ,iar ea pleacă spre muncă .