Dirigintele *yaoi*

4

Ma duc acasă la profu' și bat la ușă. Imi deschide și un zâmbet îi apare pe față. Uneori as vrea sa pkt sa ii sterg zambetul ala de pe fata..cu un pumn..sau doi.

Ne asezam pe canapea și începem sa vorbim. Deocamdata incepem sa ne cunoastem mai bine. Asta e..ok..deocamdata. Se pare lui îi place sa cânte, să predea, de asta s-a făcut profesor, și să se uite la filme horror. Nu are părinți, el fiind orfan și crescut de bunici. Pare un om bun, desi totusi discutia de la magazin inca imi apare in minte. Felul in care e cu ceilalti si felul in care e cu mine e a naibii de diferit. Dar de ce? Par eu mai fraier si mai usor de manipulat?

P- Ești bine? Pari cam îngândurat.

Eu- Da, sunt bine. Doar ca ma simt inca cam ciudat in spreajma ta. Esti de treaba , doar ca mi se pare ciudata toata situatia asta.

Spun sincer si imi las capul pe spate . Barbatul ofteaza si se aseaza langa mine.

P- Stii? E clar ca nu putem avea o relatie profesor-elev cum o am cu ceilalti. De asta vreau sa te si cunosc mai bine . Nu pot explica exact , dar doar vreau sa vorbim.

Dau din cap in semn ca am inteles si zambesc scurt. Poate pe de-o parte il inteleg si eu.

Mai vorbesc cu el apoi merg acasa. Merg sus și ma pun în pat stand cu gândul la barbatul ciudat ce imi e diriginte.

Povesteste Reen (dirigu')

E așa complicat copilul ăsta. Si totusi ceva ma atrage de el . As vrea sa incerc sa il fac sa inteleaga ca vreau mai mult de la el, dar ori nu intelege ori nu vrea sa inteleaga. Si sunt de acord cu el fiindca e a naibii de ciudat.

Nu ma pot controla pur si simplu. Am vrut doar sa il sarut, dar acum chiar vreau iar si iar. Copilul asta da dependenta...

Povesteste Ben

Telefonul incepe sa sune si vad un numar necunoascut pe ecran. Ma gandesc cateva secunde daca sa raspund, dar in cele dun urma ma decid ca ar fi bine sa raspund.

Eu- Buna?

Raspund mai mult ca pe intrebare.

N-Buna Ben, sunt Nikashi, matusa Anika e in spital, poti merge tu sa vezi daca e bine? Mai dureaza pana ajung in oras.

Ma ridic automat din pat si raspund afirmativ grabit apoi inchid. Arunc telefonul pe pat si apoi imi iau repede un tricou si fug . Incui usa si incep sa alerg zpre statia de autobuz. Cabd ajung ma uit la placuța digitala ce indica ca autobuzul venea peste 10 minunte.

Oftez lung si ma asez pe banca. Eram numai eu aici. Inima imi batea cu putere si inca mai ibcercam sa imi reglez respiratia.

O masina neagra cu geamuri fumurii opreste in dreptul statiei si il aud pe dirigu cum imi zice sa urc in masina.

Deschid portiera si ma asez pe locul pasagerului.

D- Unde vrei sa mergi?

Ma intreaba pornind masina.

Eu-La spital. Matusa mea a patit ceva di m-a sunat verisorul meu sa merg eu la ea sa vad daca e bine.

D- Ce a patit?

Intreaba uitandu-se la mine cafeva secunde apoi se intoarse spre drum fiind atent la condus.

Eu- Nu stiu. O sa aflu cand ajung.

Oftez si imi rezem capul de geamul masinii.

D- Sunteti apropiati?

Imi intorc privirea spre el .

Eu- Nu chiar apropiati, dar ea e tutorele meu legal .

🧚‍♂️🧚‍♀️🧚

Trecusera cateva ore si matusa mea era in operatie. Avea ceva probleme cu inima. Imi era teama, daca ea murea eu ramaneam singur.

Nu voiam sa mai pierd pe cineva, am pierdut deja destui oameni.

Imi trec mainile prin par ciufulindu-l usor. Profu plecase deja , i am zis sa nu ma astepte. Nu aveam chef de el . Usile se deschid iar doctorul vine cu capul plecat spre mine.

D- Imi pare rau, am facut tot ce am putut..condoleante.

Ochii mi s-au marit si am simtit o durere puternica in piept. Nu voiam sa cred ca e adevarat..voiam doar sa ma trezesc si totul sa fi fost doar un vis ..din pacate era realitatea.

Am dat afirmativ din cap iar doctorul a plecat. Tot ce voiam acum era sa ajung acasa si sa plang.

🧚🧚‍♀️🧚‍♂️

Am ajuns acasa si m-am aruncat direct in pat . Nu plangeam, doar stateam , fara chef de nimic. Acum ce faceam? Nu am bani, si daca nu e ea ,nu are cine sa imi dea bani.. trebuia sa ma angajez, dar unde as gasi un job? Cine m-ar angaja tocmai pe mine?

Perfect..o sa mor de foame..