Dirigintele *yaoi*

6

Dimineața când mă trezisem el era încă lângă mine. Inima îmi batea cu putere dar am decis să l mai privesc în tăcere câteva minute.

Totul era atât de ciudat, nici măcar nu mi as fi imaginat vreodată că voi ajunge în pat cu profesorul meu de fizică care mai este și dirigintele meu.. e o chestie destul de greu de acceptat dar totuși nu regret nu cred că o să regret vreodată.

Era atât de frumos. Cum dormea, felul în care razele soarelui îi mângâiau chipul, îl făceau să pară un înger. Deși în realitate mă enervează non stop atunci când doarme chiar cred că aș putea să mă îndrăgostesc de el.

După câteva minute în care l am primit de tăcere am văzut un zâmbet pe chipul lui iar apoi și a deschis ochii râzând.

R- mă mai privești mult ? Atât de mult îți place cum arăt?

Am roșit imediat și m am uitat în partea cealaltă iar apoi am coborât din pat și am mers către ușă.

Eu- vreau să fac un duș, poți să stai aici sau poți să pleci. Nu mi pasă.

Am intrat în duș după asta total cu mintea pe altă planetă, mă gândeam la noi, mă gândeam la el non stop. Oare cum e atât de ușor să vorbească liber după tot ce s a întâmplat? Oare el nu are pic de remușcari ? Sau pentru el totul e o joacă? mă întreb dacă a mai făcut asta vreodată deși cred că e primul lui an ca profesor.

Nici măcar nu mi dau seama cand m am apropiat atât de tare de el. Ies din duș și mă îmbrac repede iar apoi merg înapoi în dormitor. El era încă pe pat, se uita pe telefon iar atunci când mă vede zambeste ușor.

R- deci de ce erai trist ieri?

Am oftat lung si mi am dat capul pe spate, apoi l am privit usor jenat.

Eu-acum că mătușa mea a murit eu nu știu cum o să mai fac rost de bani. Am încercat să mă angajez dar nu a funcționat. Nimeni nu ar primi un puști de 17 ani fără pic de experiență cand sunt atâția cu experiență care vor joburi. Normal că i ar alege ei. Mi e teamă cumva, dar totuși în câteva zile o să iau bursă deci e bine, cred că o să mă descurc doar cu bursa până găsesc un loc de muncă. Deși nu sunt mulți bani..

Mă uit la el si nu ma puteam gândi decat de ce îi spun lui toate astea, dar cumva ceva mă face să îi spun atât de liber tot ce gândesc, iar privirea lui chiar mă ajuta, dulce, plină de compasiune, empatie, cred că înțelege situația și că nu o să râdă. S-a ridicat din pat și a venit cu pași mici spre mine, m a luat în brațe și și a pus capul pe umărul meu.

Am început să plâng nici măcar nu știam de ce. Dacă mai fi întrebat, n aș fi știut să ți răspund care era motivul pentru care îmi curgeau lacrimile. Simteam nevoia sa il imbratisez, nu mai imbratisasem pe nimeni de mult timp. Era a naibii de placut. Am mai primit imbratisari prietenesti dar nici una plină de simpatie. Era un sentiment ciudat pentru mine, unul nou și straniu.

Mi am pus mâinile în jurul tău îmbrățișându l înapoi.

R- te pot ajuta.nu am să ți dau bani, în schimb poți să stai cu mine o vreme. Eu am nevoie de ajutor pentru că fiind foarte multă ocupați cu școala nu am timp să fac orice, iar tu ai timp liber. Mă poți ajuta iar în schimb poți locui cu mine. Iti voi da ce vrei, nu v trrbui sa platesti pentru mâncare si alte chestii.  Ar gi mai usor pentru tine, si poti pastra bursa sa ieri cu prieteni sau sa faci ce vrei.

Cumva inima a început să îmbată mai tare. El chiar mă chemase locuiesc cu el.. și de ce ar face asta? M am dat un pas in spate despartindu ne din imbratisare.

Eu- faci asta cu toți elevii tăi?

Si a dat ochii peste cap iar eu am zambit amuzat. Totusi am fost de acord. Seara am început deja să mi împachetez lucrurile. Mă gândeam cum o să fie să locuiesc cu el, și dacă pe bune nu o să l încurc. Drace.. chiar el a venit cu ideea să mă ajute..

Primesc un mesaj de la el în care îmi spunea că mă așteaptă în fața casei cu mașina peste 20 de minute, să fiu gata până atunci. Am tresarind simtit ceva cum arde in pieptul meu si am apreciat mesajul fără să răspund. Omul acesta era total ciudat dar cumva ciudatenia lui ma atragea mult..