Chapter 3

40 1 0
                                    

Toate nenorocirile si necazurile mele au inceput in avion.

Stiu poate ce ai sa imi spui: ca m-am urcat de bunavoie da stiu, dar ma gandeam la speranta la vise realizate nu la durere si ura.

In avion Adam care statea langa mine a inceput sa zambeasca ciudat.

-Anna, ai vrea sa lucrezi?

Intrebarea m-a lasat atat de socata incat nu am mai gandit limpede si am dat un raspuns cat se poate de ciudat:

-Vai Adam daca as avea unde sa lucrez as merge oriunde as face orice!

-Orice?Fara nicio problema?

-Orice! am spus eu hotarata.

Nu ma gandeam atunci ca imi semnam tratatul spre nenorocire.

Cat a mai durat zborul nu m-a mai intrebat decat greutatea mea si daca sunt virgina.

Era ciudat dar eu eram orbita de ''dragostea mea pentru el,, asa ca am trecut cu vederea.

Cand am aterizat un domn in negru ne-a luat bagajele si l-a intrebat pe Adam:

-Domnule Angel ce facem cu fata?

-Stii bine!

Dupa ce a spus asta a inceput sa ma priveasca cu subinteles dar eu nu am priceput.

Nici nu am vazut,poate daca eram mai atenta nu se ajungea ata de departe.

Cand l-am intrebat pe Adam ce se intampla mi-a spus ca nu trebuie sa imi fac griji sa las totul pe mana lui.

Nu am prea vrut dar increderea mea in nenorocitul asta persista asa ca am renuntat la mai multe intrebari.

Cand am ajuns la hotel mi-a spus sa imbrac ceva care sa se potriveasca cu parul meu. Pe atunci aveam parul saten deschis dar acum e negru din cauza stresului si a lui.

Am imbracat o rochie turcoaz deschis spre albastru marin iar in picioare mi-am pus platformele.

Cand sa ies pe usa l-am intreba:

-Adam, unde dracu ne ducem?

-Stai linistita azi o sa devi dependenta si de altceva inafara de droguri si alcool.

-Adam!!!Nu am nevoie de ceva nou! Nu merg nicaieri. 

Am spus eu ferma.Ma gandeam ca o sa ma lase in pace dar el o tinea pe a lui pana cand...

-Stii ceva tarfo?! Eu te-am adus aici asa ca....

Dan nu a terminat fraza.

A inceput sa mormaie lucruri ciudate cum ar fi preturi si nume, date. Nu mai era Adam pe care credeam ca il cunosc.

Dupa 10 minute s-a ntors spre mine si mi-a spus:

-Anna,vii cu mine sau te iau cu forta?

-Nu vin!

-Bine tu ti-ai cerut-o!

A plecat din camera iar eu am vrut sa ma dezbrac dar cand imi desfaceam parul am simtit o mica intepatura.

Ma uitam la el ingrozita.

Imi injecta ceva in brat.Banuiam ca sunt droguri dar speram sa nu fie PCP.Un drog foarte puternic care te lasa constient dar tu nu poti misca nicio parte a corpului si nici nu poti vorbi.

Asa am ajuns intr-o masina neagra.Eram complet ametita dar si speriata vroiam sa strig si nu puteam.

Am inceput sa am halucinatii.Il vedeam pe Adam cum isi scoate un pistol si incepe sa vorbeasca la telefon cu cineva despre mine.

The HopeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum