❝𝖒𝖆𝖋𝖎𝖆'𝖘 𝖒𝖔𝖓𝖘𝖙𝖊𝖗❞ » 𝔭𝔧𝔪 ✓

𝟎𝟐𝟐

Belle și-a șters puțin colțul gurii cu ajutorul unui deget pentru a înlătura excesul de ruj roșu, privindu-se apoi încă o dată în oglinda mare cât ușa dulapului.

A înghițit încă o dată în sec când s-a văzut pentru prima oară purtând o asemenea rochie cu paiete argintii, scurtă până deasupra genunchilor. Coborând cu privirea pe dresurile ei de aceeași culoare, a ajuns la pantofii cu cristale pe care îi aprovizionase în urmă cu câteva ore.

Și-a șters micuțele lacrimi ce se formaseră în colțul ochilor pentru a se asigura că machiajul va rămâne la fel de extravagant.

A tras aer adânc în piept și a apucat poșeta ce stătea pe mobilă, fiind gata să meargă la inaugurarea clubului ei.

Deoarece ușa dormitorului îi era deschisă, a putut auzi soneria ușii principale, iar apoi cum aceasta a fost deschisă de doamna Jung.

Adunându-și tot curajul și încercând să-și diminueze emoțiile, a coborât la parter, tocmai din capătul scărilor observându-l pe Changkyun așteptând-o în fața ușii.

Ajunsă în fața lui i-a analizat îmbrăcămintea, zâmbind la vederea unui băiat chipeș și îmbrăcat la patru ace.

— Bună, Belle.

— Bună, Ludio.

— Te rog, spune-mi Changkyun.

Belle a aprobat și și-a arătat cel mai fals zâmbet al ei în semn de înțelegere, șatenul zâmbind deasemenea și coborându-și și el privirea pe ținuta ei.

— Arăți bine. atât poate să spună, fiind vrăjit de frumusețea celei din fața lui.

— Și tu la fel. Mergem?

Changkyun a aprobat și i-a făcut loc fetei să iasă din casă, ieșind și el în urma ei și lăsând-o pe menajeră să închidă ușa.

Șoferul băiatului o aștepta deja pe fată cu portiera mașinii deschisă, uimind-o pe Belle.

Ușa mașinii a fost închisă, Changkyun urcându-se lângă roșcată și făcându-i semn șoferului să pornească.

— Credeam că tata mă va lua.

Șatenul și-a îndreptat privirea înspre cea ce a vorbit fără să-l privească, după câteva secunde întorcându-și privirea înspre el.

— Domnul Min s-a gândit că ne-am cunoaște mai bine și ne-am apropia, dacă petrecem mai mult timp împreună.

Belle a aprobat gânditoare și și-a mutat din nou privirea pe geam, gândul ei fugind la băiatul cu păr roșcat care i-a furat mințile fără să-și dea seama.

— Nu vrei asta?

— De ce să nu vreau? Pe lumea asta am avut doar doi prieteni, cu care nu am mai vorbit de săptămâni întregi. Cred că prietenia ta mi-ar prinde bine.

Vorbește afișând un zâmbet slab, șatenul întorcându-i gestul.

Doar prieteni? Rămâne de văzut, Belle.

Gândește Changkyun așezându-se mai bine pe banchetă, un rânjet apărând pe chipul lui deîndată ce și-a întors privirea în partea opusă fetei.

✰彡

— Ești sigur că vrei să mergi?

Jimin s-a oprit din a-și aranja cravata la auzul întrebării prietenului său, pe care i-o mai pusese de câteva ori în decursul acestei zile.