❝𝖒𝖆𝖋𝖎𝖆'𝖘 𝖒𝖔𝖓𝖘𝖙𝖊𝖗❞ » 𝔭𝔧𝔪 ✓

𝟎𝟎𝟗

Șoferul a așezat bagajele în portbagaj, Jimin deschizând ușa pentru Belle, care a intrat ca un taifun înăuntru.

— Aish, Park Jimin! Parcă era vorba de haine pentru muncă!

Jimin s-a urcat lângă fata ce își ținea mâinile împreunate la piept, șoferul venind și el la volan și pornind mașina. Cum l-a văzut pe roșcat lângă ea, Belle s-a dat mai înspre ușă, fiind oricând gata să treacă prin ea. Imediat un zâmbet a înflorit pe chipul roșcatului la vederea roșului din obrajii fetei.

— Nu am avut cum să-ți cumpăr doar haine pentru muncă din moment ce vei locui cu mine.

Roșcata imediat și-a întors privirea nedumerită înspre el, care o privea serios.

— Poftim? Cum adică să locuiesc cu tine?

Întreabă ca și când nu ar fi auzit, văzându-l cum îi face semn șoferului să încuie mașina și să plece de pe loc, asta și întâmplându-se.

— Ai auzit bine. Nu te mai las pe mâna fratelui tău nenorocit.

Chipul fetei a devenit mai nedumerit, privindu-l așteptând să-i dea mai multe detalii despre ce știa.

— El te agresa, nu-i așa? De ce nu mi-ai spus?

Jimin și-a mutat privirea serioasă în ochii ei care se umeziseră, roșcata înghițind de nenumărate ori în sec.

— Cine ești tu, pentru mine, ca să-ți dau detalii despre viața mea? Ce vrei de la mine? De ce îți pasă de mine? De ce mă obligi să locuiesc cu tine?

— Este pentru binele tău să stai lângă mine. îi oprește șirul de întrebări la care oricum nu avea de gând să răspundă. Când ești cu mine, nimeni nu se va atinge de tine. Nici măcar mizerabilul ăla de Yoongi.

— Este ceva ce trebuie să știu?

Întreabă derutată, observându-i o oarecare teamă în voce, iar frazele lui i-au dat de înțeles că Yoongi nu este singurul 'pericol' de care vrea să o apere.

— Nu. spune mutându-și privirea în față. Ce ar putea să fie?

— Întrebarea a fost pentru tine.

Văzând că nu mai are de gând să-i răspundă a oftat și și-a rezemat capul de geamul mașinii, privind străzile aglomerate ale orașului prin geamurile fumurii, până ce a observat că se îndreptau spre ieșirea din oraș.

— Unde mergem? întreabă repede.

— Nu-ți face griji, mergem la bunica mea. Trebuie să am grijă de ea, este singura persoană în viață pe care o mai am.

Belle a înclinat nedumerită capul, Jimin mutându-și privirea în ochii ei.

— Eu de ce trebuie să vin cu tine?

— Crede-mă, o să-ți fie mult mai bine lângă mine. Vei vedea că nu sunt chiar așa cum mă crezi tu.

A înghițit în sec și a aprobat nesigură, oftând în sinea ei și revenind la poziția de acum câteva secunde.

Doar nu o să se ascundă toată viața în spatele unui străin.. Va trebui cândva să se întoarcă acasă, iar Yoongi va fi foarte nervos pe ea, pentru că a plecat fără să-i spună nimic..

— Nu-ți face griji. îi spune băiatul observându-i chipul trist. Nu voi permite nimănui să te mai atingă.

— Nu ești soțul meu, nici măcar iubitul meu. Suntem doi străini. Nu înțeleg de ce îți pasă de una ca mine.. Nu înțeleg ce vezi la mine și de ce vrei să mă.. protejezi.

Roșcatul a tăcut, ochii ei cerându-i disperați răspunsuri.

Poate că are dreptate. De ce îi pasă lui tocmai de ea? Până acum nu a reacționat așa când a aflat că Changkyun a ochit o altă victimă. Belle este doar o simplă fată.

— Așa am.. simțit.

Răspunde, în ciuda gândurilor lui. Însă imediat continuă cu o altă idee, fără a-i păsa că o poate răni pe fată.

— Plus că ești secretara mea. Trebuie să arăți bine mereu.

Belle a înghițit în sec, lăsând o lacrimă să-i păteze obrazul, pe care imediat și-a șters-o. Tot restul drumului a încercat să-și abțină lacrimile și suspinele, Jimin rămânând indiferent față de starea ei.

Observând că au ajuns în fața căsuței, Jimin și-a deblocat telefonul și a intrat în mesaje, căutând un număr și începând să tasteze.

– acum Belle este la mine
– este a mea, mi-a fost dată mie, și nu ai ce să faci în privința asta
– dacă crezi că o voi lăsa pe mâna ta, te înșeli
– nu vreau să aibă soarta surorii mele, pentru că ești la fel ca fratele tău

✰彡

— Unde e fata, Yoongi?

Țipă Changkyun înspre băiatul ce căzuse pe jos din cauza loviturii primite în nas.

— Unde este Belle? Mi-ai promis-o mie! Mi-ai spus că mi-o vinzi mie! De ce i-ai dat-o lui Dolor?

Yoongi și-a dus mâna sub nas, simțind cum iar sânge începe să curgă din acesta. Îl durea, mai ales după bătaia ce a primit-o cu câteva ore în urmă.

— Cine e Dolor? întreabă privindu-l.

— Nu face pe prostul că te ucid!

Jeongguk de față, a privit cum blondul s-a ridicat cu greu de pe jos, scuturându-și ușor hainele care oricum erau murdare.

— Nu am vândut-o nimănui, Changkyun. Aveam să ți-o dau ție, și așa va rămâne.

— Unde este Belle acum?

— Acasă sau la muncă, habar n-am.

— Nu! Este la rivalul meu! I-ai dat-o lui! țipă Changkyun nervos.

— Nu am dat-o, nici măcar nu știu cine este acest Dolor! țipă și băiatul.

— Poate că spune adevărul. îl întrerupe fratele său pe cel ce avea să-l mai lovească o dată pe bietul Yoongi.

— Ce vrei să spui? Că Dolor mi-a furat-o?

— Exact. răspunde Jeongguk serios.

— Dacă e așa, nu voi permite asta. Eu am pus primul ochii pe ea, eu am cumpărat-o. Voi lua înapoi ce mi-a fost luat chiar de sub nas! O să vezi tu, Park Jimin.