POSSESSIVE (tradus în română)

CAPITOLUL 17🔴

LINIȘTE
_______________________________________

Am început să merg spre bibliotecă unde trebuia să mă întâlnesc cu Blaise.

Mă simțeam prost pentru cum îl tratasem pe Cedric, aproape cum mă tratase Draco pe mine. Simțeam nevoia să mă scuz cu el. Trebuia.

Am intrat în bibliotecă și l-am căutat pe Blaise, el m-a văzut, a zâmbit și mi-a făcut semn să mă aproprii.

"Uită-te"
a zis cu un zâmbet ce îi ilumina fața. Ochii lui maro străluceau când mă privea.

"La naiba Zabini, dacă îmi mai zâmbești așa a-și putea să zic că ești simpatic."

"Ia loc"
M-a prins de braț și m-a tras jos lângă el.

Am râs subtil și m-am așezat lângă el.
"Bine, hai să începem."

Am învățat ore întregi și l-am observat privindu-mă din când în când zâmbind, și mă complimenta.

Nu era prima data când Blaise se comporta așa cu mine. Părea să nu-i pese unde ne găseam, de față cu ceilalți sau singuri, mereu mă complimenta.

" Bine Zabini, câteodată te-"

"Nu a fost așa amuzant! "
A zis cu voce tare, făcându-mă să trăsar ușor.

A continuat vorbind mai încet

"Cel puțin era pentru a privi, vreau să spun.."

Am dat ochii pe spate dând din cap, am continuat să citesc. Am observat cu coada ochiului ce voia să zică cu 'pentru a privi' prin felul în care se uita la mine, îmi privea în fel jucăuș buzele în timp ce citeam liniștită.

M-am întors spre el în timp ce continua să mă privească, l-am privit de sus în jos, strângând din sprâncene în mod interogativ.

"Stai... Amuzant de privit? Nu-mi spune că ai petrecut tot timpul privindu-mă în timp ce explicam în loc să înveți ceva!? "

A râs și a dat din umeri privindu-mă în ochi.

"Ei bine.. Cum puteam să știu dacă este amuzant sau nu.. Și totuși.. A-și prefera să petrec o oră privind pe cineva atât de plăcut ca tine în loc să ascult ceva ce știu că nu înțeleg."

"La dracu Zabini! "
un fior mi-a trecut prin corp când i-am auzit vocea. Rece și întunecată.

L-am văzut pe Zabini lăsând capul pe spate fixându-l pe Draco ce își pusese mâna pe umărul lui.

"Bună Malfoy"
A zis, întorcându-și privirea spre mine cu o expresie plictisită dând ochii pe spate.

"Ridică-te Zabini" a cerut "Sau te omor" l-a ștrans puternic de umăr ridicându-l.

"M-a omorât, m-a omorât" a zis Zabini imitând vocea lui Draco.

M-am uitat șocată și am pus o mână pe gură, încercând să mă abțin din a râde.

"Pa y/n, ne mai vedem"
S-a ridicat și înainte să plece m-a privit.
"Și îți mulțumesc pentru ajutor"
A făcut cu ochiul și m-a lăsat singură cu Draco.

A tras un scaun, eu nu am zis nimic, am rămas așezată în liniște. Se găsea foarte multă tensiune între noi și în sfârșit Draco a vorbit.

"Ești pregătită să-mi ceri scuze pentru ce ai făcut înainte?"
m-a întrebat cu voce răgușită apropiindu-se de mine, luând loc.

M-am încruntat, încrucișând brațele.

"Să-mi cer iertare pentru ce! Nu mă scuz pentru nimic, ești tu cel care trebuie s-o facă!"