POSSESSIVE (tradus în română)

CAPITOLUL 25

Încă îl iubesc
_______________________________________

"Deya, Jacob, luați-o în față, eu vin imediat" Am zis privindu-i.

"Te vom aștepta chiar aici y/n, ia-o în față" a zis Odeya dând din cap aprobător, zâmbind.

I-am zâmbit înapoi și am plecat căutând un loc liniștit în care să mă pot calma. Am mers pe hol oprindu-mâ pentru a mă răzema de un perete. Am simțit atât de multă presiune în piept, nu voiam să-l văd din nou. Am rămas acolo până m-am liniștit, apoi m-am întors la Jacob și Odeya.

"Unde este Jacob?" Am cerut văzând-o pe Odeya trântită de perete, așteptându-mă.

"Oh, a plecat cu un băiat frumos pe nume Zabini. Trebuie să-mi faci cunoștință cu el" a răspuns.

"Oh Blaise!" Am zis, și un zâmbet mi-a apărut instantaneu pe față.
"Abia aștept să-l văd și abia aștept să-ți fac cunoștință cu el" Am privit-o zâmbind.

Între timp ce treceam pe holul ce ducea în sala comună a viperinilor i-am explicat lui Odeya că parola se schimbă din două în două săptămâni.
Parola venea anunțată în sală comuna.

Când am ajuns în fața portretului, Odeya a șoptit parola. "Puritatea sângelui". Am dat ochii pe spate când am auzit-o și ea m-a privit
"Blaise mi-a zis asta, probabil am stat puțin cam mult de vorbă" a zis făcându-mi din ochi.

Când intrarea s-a deschis am coborât pe scările de piatră ce duceau la sală. Odeya privea în jur uimită noul loc ce îl va numi 'casă'.

I-am explicat cum erau împărțite dormitoarele
" Scările din dreapta duc spre dormitoarele fetelor iar cele din stânga spre cele ale băieților" ea a dat din cap aprobător și am intrat.

Încăperea era lungă, nu foarte înaltă și pereții erau din piatră. Cu toate acestea avea o atmosfera primitoare. Candelabre verzi stăteau prinse de perete. Sala noastră se găsea în fața lacului negru, reflexia apei iluminează cameră dându-i o nuanță verde. În fața șemineului curbat se găseau multe fotolii de piele neagră și verde închis cu spătarul jos și matlasați cu nasturi ce erau iluminați de lumina șemineului, pe acest fotoliu se găsea cineva pe care nu aș fi vrut niciodată să-l văd.

"mmm, oh da la naibia!" m-a privit Odeya zâmbind

Am prins-o de mână trăgând-o în spate "Odeya, nu"

A tras mâna brusc "Oh nu te prosti acum" a zis

Inima îmi bătea puternic și mâinile îmi transpirau, mi-am ținut respirația îndreptându-mă spre fotoliu. Am încercat să mă concentrez. Am inspirat profund încercând să mă calmez.

"Bună domniilor" a zis apropiindu-se de ei, doi dintre ei s-au ridicat plecând, lăsându-l pe Draco cu un zâmbet pe față.

"Bun" s-a aplecat la nivelul lui
"bună nenorocitule" a zis privindu-l atent, apoi s-a ridicat înapoi privindu-mă "poate că acum m-a auzit"

Oh Odeya. Nu. Nu. Nu.

El s-a ridicat în picioare.
"Să ști că mă vei asculta și ascultă aici, nenorocita dracului" a zis furios printre dinți.
Expresia lui mi-a provocat fiori în tot corpul.

Odeya era extrem de supărată fiindcă Draco îi vorbise în felul acela. Nu mai era cale de întors acum.

"Vei fi o fată cuminte și te vei scuza. Nu-i așa?" a cerut, ochii lui erau plini de furie. M-am speriat gândindu-mă la ceea ce se putea întâmpla după. Odeya l-a privit zâmbind diabolic.