îngerii decăzuți | larry A.U.

𝟑

■

„Dumnezeu era departe.
Dar, dacă își trimitea încă îngerii
să vorbească cu proorocii,
înseamnă că mai avea câte ceva de făcut pe aici.”

— Paulo Coelho

■

Hariel

  – Leviathan?

Am pus această întrebare îngrozit din cale afară. Ce caută el aici în Londra? Credeam că aici vom avea vieți total diferite. Nu mă așteptam ca pedeapsa să fie mai dură decât pare.

Îl privesc cum îmi zâmbește viclean, încă stând așezat pe scaunul de culoare grena.

  – Surprins, pisoi?

În secunda doi îmi dau seama că mă încrunt atât de tare încât mă doare.

  – Nu, nu, nu. Ce Doamne iartă-mă cauți tu aici? Nu trebuia să fi în celălalt capăt al Pământului?

Ochii lui albaștri mă privesc cu o expresie deloc surprinsă. De parcă a știut de prima oară că vom fi exilați în aceeași țară... în același oraș.

  – Ei bine, pedeapsa primită nu e niciodată dulce.

Mă uit la ceas și constat că este trecut de ora închiderii.

  – Știi ceva? Ieși afară. Trebuie să închid aici.

  – De ce mă vrei plecat? Doar ne cunoaștem de 2700 de ani.

  – Taci din gură, spun bosumflat, deși n-aș fi vrut să sun așa.

Își dă ochii peste cap și se ridică de pe fotoliu, după care iese afară. Răsuflu ca și cum aș fi fost în situația unei oale puse sub presiune și în câteva minute sting luminile, apoi ies afară din local.

Surprize, surprize. N-a plecat de tot.

  – De ce ai de gând să îți pierzi vremea aici?, îl întreb în timp ce fixez lacătul.

  – Tu de ce îți pierzi vremea suportând mofturile unor bogați?

  – Ce vrei să spui cu asta?

Ezită câteva secunde, iar eu reușesc să încui lacătul de trei ori.

  – Nu contează. Las-o baltă.

Mă gândesc să îi pun marea întrebare, așa că trag aer în piept.

  – Ce cauți tu, domnule, în Londra?

  – Pentru că aici câștig mai mulți bani pentru slujbe banale precum paznic de magazin sau ceva vânzător de ziare.

  – Ia stai. Tu n-ai o slujbă?

  – Eh, nu chiar. Jonglez cu joburile, dar măcar îmi pot asigura pâinea.