Mental Problems [H.S. fanfiction]

I

*

Înmormântarea mătușii Jenna a fost mai mult decât plictisitoare. Diferite "cunoștinţe" cum le spunea mama, erau aici mai mult pentru averea de pe testament. Nu am cunoscut-o niciodată foarte bine și de aceea poate nu simt o mare pierdere. Nu știu dacă a fost bună sau rea, sau chiar de ce murit. Nu prea mi-a păsat.

Eram pe banca de lângă biserică, împreună cu verișoara din partea mamei.

"Știi ce, Georgia? Nu înțeleg."

"Ce anume nu înţelegi?" o întreb puţin sarcastică.

"De ce a venit toată lumea asta?"

"Avere." spun simplu.

Se instalase o liniște stânjenitoare dar îmi plăcea. Am mers împreună cu Arabella în casa mătușii, care era vis a vis de biserica în care mama și tata își pierdeau vremea vorbind cu fel și fel de persoane pe care nu le-am văzut în viața mea. Eu și Arabella am înșfăcat sticla de bourbon de pe masa mergând apoi în curtea din spate. Ne-am așezat pe iarbă, am început să bem. Era septembrie dar ziua e caldă și înnorată. Vreme specifică Angliei...

Un pâsâit mi-a atras atenția înainte de a duce sticla la gură. Nu am băgat în seamă următoarele doua gesturi sâcâitoare și am luat o gură. Un mârâit se auzi din aceeași direcție, părea nemulțumit. Ce dracu se petrece?

"Georgia, cineva la telefon! Spune că te cunoaște și are ceva important să îți spună." îl aud pe Jack din casă.

"Merci,Jack! Alo?"

"Te văd! Nu ești prea ascultătoare!"

"Cine ești? Stai așa...  Tu ești cel ce m-a pâsâit în grădină?"

"Da! Nu e frumos ca o fată ca tine să bea!"

Alerg către tufișul din care se auziseră zgomotele de mai devreme, dar nimic.

"Oh, nu mai sunt acolo, babygirl. Am plecat acasă. Ne mai vedem, blondino!"

Apelul a fost încheiat înainte de a mai spune ceva. Nu aveam dispoziția să meditez asupra celor întâmplate așa că m-am întors la Arabella, încercând să îmi pot păstra calmul. Fata asta chiar e sâcâitoare...

"Copii, să mergem! Se face târziu."

**

"Nu pot crede una ca asta! Este inacceptabil! Da, dar... Bine, bine. Vom fi acolo! Ia-o mai ușor Amanda!  Am înțeles! Știu că e tragic dar nu trebuie să te crizezi la mine! La ora 17? Ok, ok!  Bye!" am auzit-o pe mama din bucătărie. Se pare ca cineva s-a decis să îi profaneze mormântul mătușii Jenna. Auzeam cum ai mei vor pleca să ajute la restaurarea mormântului. Se pare că unii oameni nici în mormânt nu pot fii liniștiti.

Am aflat aseară ca mătușa Jenna era genul de femeie căreia îi plăcea viața, că a fost căsătorită de 4 ori dar nu a rămas cu nimeni,asta aducându-i mai mulţi bani în cont. A avut o infecție la inima,se droga mult. Tata mi-a spus aseară. Băuse câteva pahare iar eu eram singura din casa căreia nu îi  era somn. Cred că era trist. Avea ochii sticloși iar vocea îi tremura când intra în detalii. Era unica lui soră. Poate se consideră vinovat de moartea ei. Poate se învinuiește ca nu a putut-o salva.

"Georgia,vrei să vii cu noi? "

"Nu. Mulţumesc mamă, dar să văd un mormânt profanat nu face parte din lista de activități pe ziua de azi. " spun pe un ton glumeţ.

"Ok, sweet heart! Vom fi plecaţi câteva zile. Sper sa te descurci. Ţi-am lăsat bani pe frigider. Ai grijă,te rog!  Nu ne mai trebuie altă nebunie. "

"Mama, am 16 ani totuși. Cred că mă pot descurca! "

"Mă bucur să aud asta! Fratele tău a plecat azi de dimineață cu colegii lui de facultate. Nu cred că va ajunge înaintea noastră. Dacă ai nevoie de orice sau dacă se întâmplă ceva, sună-mă! Ok? "

"Înţels, să trăiţi!"

"Bye, sweet heart!"

"Bye, S.M(1)!"

"Bye, Chups!"

"Bye, dad! "

Văd cum mașina se îndepărtează de casă și iese de pe strada noastră. Cred că puţin timp liber îmi va prinde bine.

***

Era deja ora 22:46 iar eu mă plictiseam teribil. Emisiunile de la TV erau absolut mizerabile. Stomacul meu are novie de hrană.

Am aprins lumina în bucătărie și am scos un bol în care urma să îmi pun chips-urile dar zgomotul ușii din spate m-a făcut să tresar. Era aproape ora 23 iar eu eram singură. Sau poate nu așa de singură...

Am ieșit pe hol și încercam să găsesc întrerupătorul dar defapt m-am lovit de ceva. Defapt nu de ceva,de cineva...

"Nu trebuie să lași ușa deschisă! Cine știe ce nebun poate în casa ta, la ora asta?" se aude o voce gravă și răgușită. Simţeam cum tot sângele îmi înghețase în vene. Nu mă puteam dezlipi din locul ăla din cauza fricii. Respirația caldă de pe gâtul meu mă făcea să ma zbârlesc.

"Babygirl, de ce nu asculți niciodată!"

"Cine ești?" spun cu o voce tremurândă, dorindu-mi ca această întrebare sa sune mai dur.

"Nu contează. Ar fi trebuit să ai grijă! Acum ce ma fac eu cu tine?" îl aud eu pe el plângându-se într-o oarecare măsură.

"Ce vrei?  De ce faci asta?"

"Pentru că, babygirl, ești prea frumoasă pentru propriul tău bine! "

____________________

(1)S.M. = Super Mom