Mental Problems [H.S. fanfiction]

VIII

Imi cer mii de scuze ca nu am mai postat de foarte mult timp si sper sa va placa acest capitol, cam scurt ce e drept dar macar am postat.

Melodia capitolului este Give Us A Littile Love - Fallulah

Chiar habar n-am cand o sa mai postez, sa speram ca asta va fi curand si da.

Enjoy! ^_^

Afara ploua iar eu stau confortabil in patura mea. Mi-as dori ca Harry sa fie aici acum... Imi aduc aminte de faptul ca sta peste drum si ma gandesc sa ii fac o vizita. Intru repede pentru un dus fierbinte iar apoi imi pun pe pat colantii si adidasii negrii si un tricou simplu alb peste care imi voi pune un hanorac negru. Niciodata nu am inteles de ce port haine simple, dar imi plac foarte mult.

Mi-am prins parul intr-o coada de cal si am inchis usa. Am traversat in fuga strada iar casa lui Harry era cum  in fata mea. Am ciocanit usor dar nimic. "Poate nu e acasa." mi-am spus pentru mine. Dar usa s-a deschis iar in prag statea un Harry somnoros cu parul ciufulit si doar intr-o pereche de boxeri.

"Hei,scuze daca am deranjat!" a spus cu un zambet mic pe buze in timp ce ii dau o sufita de pe fata.

"Niciodata,babe! Haide,intra."

Un miros usor de scortisoara m-a intampinat de la intrare. M-am descaltat si l-am urmat pe Harry in living. "De ce ai venit? E ceva ineregula?" vocea ragusita m-a trezit din ganduri. "Nu. Doar imi lipseai..."

Ochii lui i-au intalnit pe ai mei iar el a zambit. Obrajii mei nu mai erau de mult albi iar el remarca asta. "Te-ai rusinat!" Ma ia in brate si apoi rade. "Babe, nu trebuie sa iti fie rusine. Si sa stii ca si mie mi-a fost dor de tine!" 

Ne-am asezat pe canapea si am aprins televizorul. Harry statea sprijinit cu capul de umarul meu iar eu ma jucam cu degetele in parul lui. I-am simtit respriratia fierbinte pe gatul meu iar apoi vocea lui ragusita mi-a soptit: "Bae, poti sa faci ceai?" Atunci am stiut ca eram sub puterea lui. Orice imi spunea era ca o comanda, orice miscare facea era uimitoare. Eram orbita de lumina lui pe care am reusit sa o vad. Nu i-am inteles niciodata pe cei care il vorbeau de rau pe Harry. La scoala se mai auzeau zvonuri cum ca a ucis alti adolescenti sau cum ca e psihopat sau maniac, dar nu le-am luat niciodata in sema. 

"De ce te holbezi la mine?" m-a intrebat zambind doar la cativa milimetrii departare de fata mea. Nu i-am raspuns dar am zambit si m-am indrepat spre bucatarie pentru a face ceai. 

"Harry,unde este baia?" 

"Sus si prima la stanga!" 

Am urcat dar tocmai inainte de a intra in baie o usa , de fapt, singura usa vopsita cu negru mi-a atras atentia. "Trebuie sa fie camera lui Harry." mi-am spus inainte de a pasi in baie. Eram curioasa cum arata camera lui, ce e acolo, daca ascunde ceva,orice. Ma indreptam spre usa cu pasi mici iar adrenalina crestea, dar tocmai cand am pus mana pe clanta si am inceput sa o intorc, am vazut o mana trantindu-se de tocul usii. 

"Nu as face asta in locul tau!"

"Harry..."

"Ce cauti in camera mea?"  Chiar era camera lui!

I-am simtit corpul peste al meu, fiind acum presata intre usa si el. Mi-a prins mainile cu o singura mana in timp ce cealalta mi-a inclestat maxilarul si ma forta sa il privisec direct in ochi. Era nervos si foarte... calm. Ochii lui verzi nu mai erau la fel, erau aproape negrii iar cateva suvite erau aruncate peste fata lui. Lumina ce intra pe fereastra de langa noi il facea sa para mult mai dur si infricosator.

"Raspunde!" a tipat, la final ecoul raspandindu-se prin casa. "Cine crezi ca esti sa intrii in camera mea? Esti un nimic! In locul tau mi-as fi taiat mainile decat sa fac asta! Crezi ca daca ti-am permis sa te duci la baie inseamna ca poti sa vezi ca e in camera mea? Mhm?" Stransoarea mainilor lui pe corpul meu  se aplifica iar tot ce puteam sa fac era doar sa ma zbat dar in zadar. Cateva lacrimi mi-au parasit ochii incercand sa ii spun ca ma raneste.

"Harry, te rog! Da-mi drumul. Ma doare..." am soptit. Expresia sa s-a schimbat imediat cu una socata vazandu-l cu paseste incet inapoi. Nu il pot intelege! Mai devreme ne imbratisam si vorbeam iar acum ma raneste. M-am uitat la incheieturile mele ce erau rosii, probabil si maxilarul meu la fel.

"Georgia...!" a venit spre mine dar m-am ferit. "Nu vreau sa te ranesc." La auzul acestor vorbe am rabufnit.

"Ah, da? Atunci explica astea, explica iesirile tale necontrolate, explica de plang acum. Te rog, lasa-ma in pace! "

"Nu, stai! Georgia, asteapta!"

"Nu Harry, lasa-ma!Mi-a ajuns pentru azi!" Am spus iar in urma mea s-a auzit doar sunetul usii trantite.

Eram speriata de el. Am vazut pur si simplu raul din el cum i se plimba prin corp. Acea privire plina de ura, modul in care mi-a vorbit spunandu-mi ca sunt un nimic si mai e si camera aceea de la care s-a pornit toata asta. Am alergat cat mai repede spre casa iar imediat cand am ajuns, am ainceput sa inchid toate posibilitatile lui Harry de a intra. Voiam o pauza, voiam sa clarific ce se petrece in capul meu si in inima mea. Tin la Harry dar ce a facut azi m-a ranit imens, nu doar psihic cat si fizic.

Acum inteleg... Poate incep sa inteleg toate acele zvonuri si barfe. Si poate nu inteleg chiar totul din jurul meu dar inteleg ca trebuie sa aflu ce e in acea camera. Daca raspunsul comportamentului lui Harry este chiar acolo? Daca cheia catre inima lui sparta este acolo?