Sunt tablou de ceară.
Când glasul tău mă cheamă,
Mă cuprinde o profundă teamă
Ce-mi sugrumă cuvintele,
Din gât arzându-le.
Arzi din mintea mea, diavol
Cu suflet dârnom de otrocol!
Arzi și scapă-mă de tine
Blestăma-tă-m-ai mâine...
Te rog, doar pleacă,
Dar stai lângă mine
Măcar până mâine,
Până mă lepăd de tine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
CITEȘTI
Rămăşițe
PoetryVolum de probabil poezie. Un doliu și o petrecere în același timp... Dar în versuri!
