Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pe-o arteră
Dintr-o peșteră
Cu nume de inimă,
(De smoală, de funingine,
De ger, de soare cu dinți),
O prințesă-prinț
Mușcă din poftă
Mușchiul roșu,
Cu gust metalic.
Prinde aripi...
Dar și gheare
Cu care sfarmă
Feroce,
Teribil,
Mirific
Țesut cu țesut.
Celulele rag
De durere,
Chinuite
De unghiile neunghii,
De colții necolți,
De penele de catifea
Ce străpung
Prin bătăi de
Inimă
Interiorul lichid al
Cordului agitat.
— Somnoroase hematii,
Muribunde leococite...
Dar glasul prințesei-prinț
Se taie-n sabia de stea
Și pică harcana
Într-o cascadă.
Smoala de sori
Îi inundă
Ochii,
Urechile,
Nările și
Gura.
Se simte purnic.ă,
Dar obosit.ă
Ca o nicovală
Strivită de luna
Ce apune în fundul
Cordului ce
Bate ca
Mort
de Nemoarte,
ca Viu
de Neviață.
Își prinde aripile
În palme,
CITEȘTI
Rămăşițe
PoëzieVolum de probabil poezie. Un doliu și o petrecere în același timp... Dar în versuri!
