Imi simt ochii grei atunci cand imi zbori prin minte,
Si-ti scriu fara-ncetare cand mi-e inima fierbinte...
Ma rog iar pentru noi, pentru un viitor,
Sau macar pentru o zi in care sa scap de dor.
Stiu, în adâncul meu, ca sunt o catastrofa,
Ca gresesc, si gust fara oprire dintr-un dulce păcat,
Ca sarmul altuia nu il distruge nicio strofa,
Niciun vers, nicio iubire, nici macar un sărut furat...
E prea târziu pentru realitate,
Ma înec in praf de stele la ora cand tu visezi,
In lumea-n care toti înghit trăiri trucate,
Eu ma intreb: " Oare tu poti sa ma vezi?..."
Deodată tu-mi devii un drog puternic,
Pastila pe care între buze vreau s-o strâng,
Halucinatia ce as vrea sa tina o viata,
Sau cel putin pana pun stop ca sa m-arunc...
Sa ma arunc din nou in lumea altcuiva,
Care nicicând nu m-ar privi cum te privesc,
Eu n-am bilet înspre a fi iubita,
Dar fur biletele celor ce vreau sa ii iubesc.
