Pariul

13 - Cele două chipuri ale Miei

Mă gândesc într-una la ceea ce mi-a spus Alex în seara asta. Ca niciodată, a sunat a promisiune... dar una pe care intenționa să și-o țină... Mi-e teamă pentru ce simt.

Cu toate că am ajuns să îl iubesc enorm pe Andrei, mă simt vinovată că nu îi pot oferi un copil... Unul al nostru... Un copil care să ne lege pe vecie. Și știu că este o prostie... ceva ce el nu îmi va cere niciodată, dar... eu asta vreau... Iar mirosul lui Alex, parfumul lui impregnat în hainele mele nu mă ajută. Nu vreau să cedez hormonilor... și să fac o greșeală.

-Mia... am o rugăminte... sparge el tăcerea.

-Da, iubire...

-Pot să te rog... să încetezi cu atingerile... legat de Alex... Mă simt aiurea...

-Andrei, între mine și Alex nu este nimic... nu fi gelos.

-Nu e asta... dar apropierea dintre voi... îmi este greu să mă stăpânesc... să nu îi rup capul...

-Exagerezi.... spun eu iritată.

-Oare? Îmi dai impresia că îți place ... ce se întâmplă...

-Ce tot spui acolo?

-Îți place că îți acordă atenție... Doar că acum trebuie să ai grijă, ești măritată...

-Pe bune, Andrei? Crezi că eu nu știu asta?

-Atunci înțelege și că pe mine, ca soț, mă deranjează să îl văd pe fostul tău iubit cu mâinile peste tine...

-Nu pot să cred... Până acum nu te deranja...

-Ba da. Doar că am așteptat să vezi și tu cât îmi e de greu... Doar că tu îi permiți în continuare.

-Andrei, el tocmai a ieșit din spital. Ești nedrept... e normal să își dorească afecțiune...

-Dar nu e normal ca tu să fii mereu la cheremul lui...

-Nu sunt la cheremul nimănui...

Oftează dar mă enervează la culme. De ce nu înțelege?

-Andrei... te iubesc... Vreau să nu ne certăm din cauza lui acum...

-Bine...

-Vreau să avem o seară liniștită, în care să nu ne gândim la altceva...

-Sunt perfect de acord. Îmi doresc același lucru.

Conduce serios și îmi dau seama că discuția nu s-a terminat nici pe departe. Este nervos, îl simt. Dar teama lui este.... offf... la dracu! Este justificată...

Are dreptate, ce mă tot amăgesc. Alex este șmecher... știe că dacă este lingușitor va avea de câștigat, el mereu câștigă.

Ce fraieră sunt... Dar și neputința de a avea un copil cu Andrei mă enervează... De ce nu pot rămâne însărcinată? Cu Alex a fost totul atât de simplu... rapid... Am conceput copiii atât de firesc... De ce cu soțul meu nu reușesc...?

Îmi dau lacrimile și nu le mai pot stăpâni.

-Hei... micuțo... iartă-mă! Nu am vrut să te supăr... spune el trăgând mașina pe dreapta.

-Nu este asta... Doar că mă enervează situația asta.... Ne tot chinuim.... am impresia că sunt pedepsită pentru că nu am avut grijă de bebeluș și din cauza mea a murit... Parcă nu merit o nouă șansă de a fi mamă...

-Nu face asta, micuța mea... Te implor...

Andrei lăcrimează și el. Știu cât de dureros a fost și pentru el să piardă copilul. Știu cât a plâns, deși credea că nu îl aud sau că nu îmi dau seama...