Ieșind pe terasa cimentată a balconului dinspre dormitor puteam observa zi de zi pe un zid îndepărtat cuvintele: ,,Te iubesc."
Și așa știam.
Că cineva, undeva, cumva mă iubește.
Reieșind pe terasa cimentată a aceluiași balcon dinspre dormitor pot observa zi de zi pe același zid îndepărtat cuvintele: ,,Iri, te iubesc."
Și așa știu.
Că cineva, undeva, cumva o iubește pe Iri.
Constatarea impersonală a devenit personală și prin urmare nu mi-o mai pot însuși.
În schimb, ceea ce pot să conștientizez dintr-odată este răcoarea betonului de sub picioare, aciditatea din stomac și capsele ce-mi perforează obrajii.
plâns