Plouă cu acid sulfuric.
Și sunt sigurul om care se plimbă printre picăturile ce cad necontenit din norii de dioxid sulf.
Stropii se contopesc cu pielea mea, fără coroziunea celei din urmă. Aciditatea lichidului incolor și inodor nu îmi provoacă arsuri, așa cum ar fi firesc, iar eu continui să hoinăresc.
Cum e posibil ca o ființă umană să supraviețuiască furtunii unei lumii extraterestre?
Răspunsul apare sub forma altei întrebări retorice. Mai simplu și logic ca niciodată.
Cine a spus că ai fost vreodată un pământean?
Arunc o privire spre cerul alburiu cu pete gălbui, în timp ce lacrima din nitrogen lichid mi se prelinge alene pe obraz.
Acțiune care se finalizează cu o ultimă întrebare retorică.
Atunci ce sunt?
râzi