Naivitate, îmbrac haina ta în fiecare dimineață,
Lovit de fețe triste pierdute adânc prin viață
Mă-mbată amarul lor, tăcut, încep a plânge
Sufletul se împarte în milioane de particule de sânge.
Căci chipuri calde poartă măști grele, reci și sumbre,
Urmăriți prin lume, rătăciți cu toții prin propriile umbre
Am lua din toate, nu câte puțin... Ci tot dacă se poate
De la oameni simpli, ce tot mai rar se îmbracă cu naivitate...
Parșivi din fire suntem, am început iubirea să ne-o vindem
Slabi de înger, aroganți... ignoranți ce încercăm să prindem
În mâinile murdare, pătate de noroi și trecute prin bălți de sânge...
Suflete ce mai apoi le vindem... Și lumea colorată încet, încet se stinge!
Iubim, ne-mprietenim, dezamăgim, trăim fără să știm în virtual...
Aproape de biserici, de catedrale, ziduri groase îndepărtate de altar.
Aglomerați în gânduri deșarte, pierdute printre blocuri dărâmate,
Averi mutilate, familii dezbinate, copii și părinți închiși în palate.
Cerșim idealul, trăim prezent păcatul, ne-mbată adevărul
Ce doare deopotrivă... Săpăm adânc căci poate dezgropăm misterul.
Dar ne pierdem timpul și viața-i chinuită, viitorul e prosperitate
Dar noi rămânem simpli, goi și repezi și profităm în pururi de tine...
NAIVITATE!
CITEȘTI
Simt... din nou
Poetry"Am revenit... nu știu dacă mi-a simțit cineva lipsa, oricum eu nu am fost niciodată prezent, am fost o umbră a miilor de cuvinte pierdute în caietele liniare de istorie, geografie, informatică, matematică... am fost un nimeni, dar ceea ce am spus p...
