Nuanță

25 2 0
                                    

Am vrut să caut din nou iubirea,
Iar am pierdut-o printre foi.
Am întâlnit dezamăgirea
Când am dorit-o înapoi...

Am răsfoit întreaga-mi viață
Crezând că poate dau de ea,
Sunt eu șiret, dar ea isteață
A fugit din calea mea...

Dezamăgit de ea, de mine,
De viața aspră, uneori,
M-am gândit din nou la tine
Și m-au trecut din nou fiori...

Mi-ai apărut în față, blând,
Mi-ai mângâiat obrazul rece:
"- Nu te-am văzut demult plângând,
Astăzi doare... Dar mâine trece!"

Și m-am trezit în propria-mi viață,
Lipsit de sens și de curaj...
Aceleași riduri, aceeași față
Cu lacrimi înghețate pe obraji...

În aceeași căutare efemeră a iubirii,
A dragostei de sine, a dragostei de EA
Cu aceeași frică, fiori ai despărțirii
Cu gândul tot la ce înseamnă a ierta!

Și am găsit răspuns la orice întrebare,
La orice gest mărunt din viața mea.
Iubirea e o nuanță, apare și dispare
De - acolo de unde nu te poți aștepta!

Poți iubi un tată, cum poți iubi străinul
Ce te-a crescut în grabă, când te-a părăsit...
Poți iubi străina cu care împarți patul,
Mai mult decât pe mama, care te-a îngrijit

Poți iubi o poză sau o etichetă,
O tânără prințesă din povești uitate...
Poți iubi persoana, fără de copertă
Ce te-ascultat în zilele plecate...

Poți iubi tâlharul ce mâine jefuiește,
Poți iubi și omul care te înșală,
Poți iubi orice pe lumea asta...
Iubirea e o nuanță, nicidecum greșeală!

Dedicat ție prieten drag, EllaSilvers...

"Atunci când privești lucrurile dintr-o altă perspectivă... Tinzi să vezi mai mult decât par a fi..." menționează un utilizator

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 25, 2021 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Simt... din nouUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum