Urasc cum ochii lor privesc, prin mine,
Spre omul pe care si l-ar dori sa fiu.
Trag linie din nou in al meu sine,
Intre locul cu soare si locul pustiu.
Nu vreau sa fiu o buruiana intre flori
Dar nici sa fiu safirul intre sticle sparte.
Priveam cu drag apusul uneori,
Dar cerul meu de azi pare departe.
Fiecare oftat pe care il scap rece
Rupe treptat ceva si-apasa greu.
Nu-l mai hranesc de mult, dar tot nu-mi trece
Marele "vreau" crescut in pieptul meu.
