De când tu nu ești, parcă și cerul și marea
Sunt triste și gri, nu le mai simt chemarea...
Vântul aduce de departe un miros de dor.
Imi păteaza inima de urme grele de amor..
Ieșisem să iau aer, dar aerul e greu
În special astăzi, față de obicei..
Căci fiecare azi devine un mereu,
Și nu mai împărțim ce-i pe umerii mei
Urc scările în grabă, miroase tot, a noi..
Parcă aud vechi șoapte de pe coridor,
Dar pe etajul nostru s-a spălat cu clor..
Descui, e frig acasă, am genunchii goi.
Din nou îți caut cu privirea haina în cuier..
Iar tu de multe miercuri aici nu-mi mai ești.
Am rezemat amar un zambet de calorifer..
Și nu îți spun, dar vreau să știi că îmi lipsești..
