✖Blind Love✖

Capitolul 1 -Vecinii din carti

-Da-te mai incolo , Zane ! tip eu si incerc sa-l dau mi incolo din fata mea

-Haide , te rog,  Iris!   se ruga el de mine

-Am treaba! Stii doar ca nu imi plac petrecerile astea idioate!  De fiecare data e la fel,  va imbatati si eu trebuie sa va iau!

-Haide,  promit ca nu beau de data asta! Nici Luke nu vrea sa vina si nu ma duc singur!

Ugh,  acelasi Zane ofticos dintotdeauna. Il cunosc pe baiatul asta de vreo 2 ani,  de cand sunt la universitate si pot sa spun ca imi este cel mai bun prieten. Nu vreau sa ma credeti ciudata dar sincer nu prea imi suport colegele.  Toate sunt niste ingamfate in fuste scurte si cu o tona de machiaj. Nu pot sa le sufar asa ca am ajuns sa fiu mai apropiata de baieti decat de fete. Evident ca toate domnișoarele dotate spun ca fac asta doar pentru atenție dar pana la urma cui ii pasa de părerea lor? Am muncit prea mult ca sa ajung la universitatea asta ca sa ma deranjeze comentariile unor fete invidioase. Sunt aici sa învăț si sa ma simt bine deci asta voi face.

-Nu!  Am spus nu!  Poate iesim maine undeva,  vorbeste si cu Luke poate ne vedem maine dar acum chiar nu am chef, pun eu capat discutiei inutile.

-Ah,  esti o nesuferita!  Ramai datoare sa stii! imi spune Zane glumet si ma imbratiseaza in semn de ramas bun .

Ii raspund la imbratisare dupa care ma indepartez de el.  Era vineri seara si chiar nu aveam chef de nici o petrecere asa ca am decis sa plec direct la apartamentul meu. Da,  poate pare ciudat dar am un apartament,  doar al meu. Face parte din camin dar am reusit sa nu am nici un coleg de camera si datorita parintilor mei este in cel mai gol bloc din camin .Am decis sa fac universitatea UPW aici si era mai bine pentru toti ca eu sa ma mut aici pe parcursul studiilor, urmand ca la sfarsitul lor sa ma intorc acasa unde ai mei si fratele meu  mai mare ma asteapta. Nu știu ce m-as fără ei, sunt familia de vis. Când eram mică nu consideram asta, uram faptul ca tot timpul erau plecați dar când am dat si eu de gustul medicinii i-am înțeles perfect. Studiez medicina generală momentan dar marele meu vis e neurochirurgia. Suna prea măreț,știu, dar mi se pare ca dacă voi reuși sa fac asta ma voi simți împlinita.

Prima vineri seara de-a lungul 3 luni in care nu merg la petrecerile fratiilor. Prea mult "Adevar si Provocare" sau "BeerPong" , jocuri de studenti care in continuare se practica. 

Mergeam linistita si priveam in pământ  cand un idiot s-a trantit in mine parca incercand sa ia ceva de la mine dar am trecut pe langa fara sa ii dau multa importanta.

Imi pusesem castile in urechi si mergeam linistita spre blocul cu apartamente al universitatii care se pare ca are noi locatari datorita luminilor aprinse pe palierul etajului meu. Mai sunt doar vreo 15 studenti in tot acest bloc,  majoritatea prieteni de ai mei  printre care  Zane si Luke,  dar fiecare la etaje diferite.

De data asta se vedea de afara ca apartamentul de langa mine era locuit. Ah,  vecini noi,  ce bucurie. Pe moment mi-am aduc aminte de toate cărțile pe care le-am citit in care vecinii noi reprezentau personajele care iți schimbau viața. Gândul asta m-a făcut sa rad in sinea mea. Orice situație din viata mea imi place sa o asemăn cu cea din cărți si sa imi fac scenarii drăguțe. Se pare ca totuși sunt o adolescenta normala când vine vorba de asta.

Imi placea ca era linsite si puteai sa faci petreceri in acest bloc fara sa te gandesti la oamenii din jur dar in ultimul timp se cam aglomereaza si aici.

Ajunsesem in fata ușii mari de la intrarea in bloc si am început sa-mi caut cartela de intrare. Urăsc faptul ca sunt atât de zapacita si nu sunt in stare sa o pun intr-un anume loc din geanta mea. Alte 5 minute pierdute din viața pentru cheile astea nenorocite.