Petrică la birt
Pentr-un deț de băutură,
Când sărmanul n-avea banul
Își lăsa zălog sumanul,
De la avans până la plată
S-o mai facă și o zi lată.
De la bar cu toți s-au dus
Numai el cu gându-i dus.
Dar s-a dus și el acum,
Cătinel, încet, încet,
Cumpănindu-se pe drum.
Merge pân' la casa-naltă,
Iar la casă hop în baltă.
S-a sculat cu mare greu
Umblă-ncet încet și greu,
Iar în baltă-i, aoleu!
Nevasta-i zice ard-o focul,
Barul ți-a mâncat norocul.
Petrică-i bate din picior,
Măi nevastă, tacă-ți gura!
Căci eu astăzi te omor!
Nevasta-l roaga plângând
Copilașii sar țipând,
El le cară pumni la rând.
Nevasta o ia de păr prin casă
Copilașii plâng sub masă.
Nevasta o ia la fuga
Vai, nemernicu-i sugrumă!
Fuge după ei turbat
Apoi cade jos în pat,
Somn adânc, a leșinat.
Dimineața arz-o focul,
Astăzi parcă-i o căldură,
Focu-i iese iar pe gură,
Și să-i treacă al lui amar
Merge-ncet spre crâșmă iar.
Într-o noapte cam geroasă,
Toți îl așteptau acasă.
Nu venea cel bețivit,
Dimineață l-au găsit
Într-o baltă-nțepenit.
Astăzi stă întins pe masă.
Nevasta-i plânge la cap,
Cu copii ce mă fac?
N-au ghetuțe în picioare,
Frigul poate să-i doboare!
Ies cu toți din casă iar,
Și-l jelesc cu mult amar,
Cât a fost de rău sărmanul,
Mai venea din când în când
Cu banul, cu banul...
Vreau sa precizez ca nu este scrisa de mine, ci de mama...
Am găsit lunile trecute o foaie cu poezia aceasta, scrisul e al mamei... Stiam cate ceva ca se pricepea la rime, dar nu stiam ca scria poezii... Ei, n-am aflat multe de la ea. Citind-o mi-am adus aminte de momentele haioase iar acum... râsul ei imi e redat în buclă în mintea mea...
Mamă de ceva ani ai plecat,
Sufletul mi-ai sfâșiat,
Mă gândesc zilnic la tine,
Chipul tău parcă-n ceață vine,
Să-mi mai zâmbească odată,
Oare mi-l mai pot aminti, vreodata..?
Îmi lipsești al dracu' de rău, mamă...
