Printre randuri

Prieteni si nimic mai mult

Mi-a deschis usa si se pare ca nu se astepta sa am atat de mult tupeu incat sa il caut. Se uita la mine si as fi vrut sa imi zica ceva sau sa ma stranga de gat pentru ceea ce facusem. Nu imi parea rau ca l-am sarutat ci pentru ca i-am tradat increderea. Incercasem sa ma apropii de el de atatea ori incat nu am mai tinut cont de nici o regula in clipa in care l-am tras la mine in camera.

"Ce vrei?" m-a intrebat infuriat.

" Vreau doar sa vorbim, nimic mai mult."

"Vrei sa vorbim? pai mie mi s-a parut destul de clar ce ai avut de zis sau facut ultima data cand ne-am vazut."

"Nu am vrut sa decurga lucrurile asa intre noi, sincer. Imi pare rau. Nu stiu ce era in capul meu si sincer imi pare rau nu se va mai repeta."

"Bine, sa zicem ca te cred pe cuvant. Intra."

Am intrat in camera lui de camin avea atat de putine lucruri si parea atat de mica incat eu nu as fi putut locui in ea nici macar cateva ore. Deci asa traia el, intr-un spatiu mic cu inca o persoana. Nu era de mirare ca statea mai mult la biblioteca, eu unul nu as fi vrut sa stau atat de inghesuit. Incercam sa nu il compatimesc, se descurca de minune la facultate. Profesorii il apreciau si ii mai ajuta la intocmirea materialelor didactice. Era un baiat destept si modest care spre nefericirea lui a intrat in vizorul meu.

Eram total opusi si nu stiu cum am fi ajuns vreodata sa ne intelegem. Cu toate ca traia intr-un spatiu in care oricine ar fi devenit claustrofob, camera parea atat de calda si de primitoare fata de apartamentul in care locuiam eu, care nu imi starnea nici un sentiment cand ma aflam acolo.

"Vrei sa bei ceva? Sa stii ca nu am decat suc si ....suc."

"Suc sa fie!"

Am inceput sa rad imediat dupa. Banuiam ca nu tine alcool in camera poate doar colegul lui, dar el era mai mult plecat. Ma gandeam cu ce sa incep conversatia. Mi se parea atat de ciudat sa stau asa de aproape de el si totusi sa nu il pot atinge nici macar cu un deget. Daca aveam sa actionez din nou instinctiv, avea sa iasa rau pentru mine. Am mai dat o gura de suc pe gat si mi-am zis ca trebuie sa avem macar ceva in comun despre ce am putea vorbi. Linistea ce domnea in camera incepea sa ma calce pe nervi.

"Si cand iti publici cartea?" am intrebat curios. Auzisem de la colegi ca lucreaza impreuna cu un profesor la o carte si nu ca as fi fost eu cititor inrait, insa voiam sa ii apreciez eforturile. Daca aveam sa fim macar prieteni macar puteam sa arat interes in ceea ce ce facea de obicei.

"Pai momentan strang materiale, nu vezi ce teanc am langa pat. Sincer sa fiu nici nu stiu daca o sa iasa ceva pana la urma simt ca ma lasa puterile. Am sa vad."

"Pai as putea sa te ajut daca ai nevoie de ceva...."

"Tu? Pe mine? Ma scuzi nu ca as fi prea plin de incredere sau foarte inteligent, dar nu te-am vazut niciodata pe la nici o intrunire studenteasca sau a profesorilor.... fara suparare."

"Pai macar acorda-mi o sansa si poate te suprind...." am zambit la el, iar el mi-a intins cateva carti cu tot felul de insemnari si biletele.

"Astea sunt cateva din materiale si trebuie sa scot din ele esentialul cu tot cu referinte si note de subsol. Ai la dispozitie trei zile ca sa ma suprinzi."

"Si ce primesc in schimb daca reusesc?" imediat si-a schimbat expresia. Il pusesem intr-o situatie neplacuta si acum isi imagina tot felul de perversitati, sunt sigur ca asta facea.

"Uite, daca reusesc sa te suprind vii la mine si gatim ceva sau bem ceva sau jucam ceva... ce vrei tu. Te rog nu te gandi la alte lucruri. Ti-am zis ca nu se va mai repeta...."

"Sa zicem ca te cred pe cuvant de unde stiu ca nu e o alta metoda de a ta la fel ca ultima care stii foarte bine ce final a avut... " si-a mutat privirea si evita orice contact vizual cu mine.

"Nu e! Asta ti-o zic sigur! Deci?" am intrebat reticent.

"Bine, fie.... astept sa vad cat de bine te pricepi la treburi din astea...." mi-a raspuns amuzat capatand curaj.

"Pai hai ca nu te mai retin si vorbim pe net?" nu aveam curaj sa ii cer numarul de telefon sa nu ii dau idei gresite.

"Mda... e bine asa, ma cauti tu si ne vedem."

"Bine atunci, hai ca te las sa te intorci la ce faceai. Scuze de deranj si ne vedem peste trei zile."

"Da, ne vedem atunci.... nu a fost nici un deranj Eduard...."