Fara jocuri

246 22 1
                                    

--Alex in partea de sus--


*Eduard*

- Auzi la el, am trei zile sa-l impresionez! Ha! S-o creada el ca depun eu atat efort pentru cineva. Hmmm, asta ar insemna sa il dezamagesc si nu si-ar termina treaba la timp, probabil nu ar mai vorbi cu mine niciodata si nici nu as mai avea vreodata vreo sansa sa ma apropii de el. Bravo Eduard, esti un geniu!

Am intrat in apartament cu teancul de carti date de el. Asa nu as fi avut chef sa lucrez la ceva ce nu era pentru mine, dar oricum nu ma stresam foarte tare la facultate si la o privire mai atenta el chiar muncea foarte mult. Tot timpul era cu cartile pe langa el, oriunde s-ar fi dus. Se pare ca fusesem norocos si nu trebuia sa ma omor invatand.

Stilul de viata modest pe care il avea, il facea poate mai special decat altii care aveau multi bani si isi permiteau toate prostiile si lucrurile pe care le vedeau, dar de care nu aveau nevoie. Stiu asta pentru ca eu faceam fix la fel. Nimicurile pe care mi le luam doar pentru ca imi placeau la o prima vedere, dar care ramaneau aruncat printr-un dulap dupa aceea imi aratau ca faceam risipa de bani.

Evident el nu isi permitea sa cheltuie banii aiurea si nu isi cumpara decat ceea ce i-ar fi trebuit cu adevarat. Nu pot sa zic ca imi era mila de el, insa as fi vrut sa il ajut cumva. O dadusem in bara din prima cand i-am oferit bani pentru proiect, dar la urma urmei era vorba de un serviciu si normal ca nu era sa faca pe gratis din moment ce nu eram prieteni. As fi preferat sa il impresionez ca pe restul: cu petreceri, bautura, bani, reputatia mea, dar se pare ca toate astea nu aveau nici cel mai mic efect asupra sa. In schimb trebuia sa-l impresionez prin chestii "inteligente" din punctul lui de vedere, lucru care imi displacea enorm.

Nu stiu de ce imi stranise interesul atat de subit, nu era ca si cand ar fi fost un fotomodel sau plin de bani sau cu foarte multe relatii, ba din contra avea o situatie modesta, arata normal si nici prieteni nu avea foarte multi. Viata sociala a baiatului asta era praf, iar eu aveam de gand sa schimb asta. Asa ca m-am pus pe treaba, l-am anuntat ca m-am apucat de sintetizat si sa imi spuna cand e liber sa trec sa i le las. Mi-a raspuns dupa cateva minute zicand ca dupa ora sase seara e perfect, pana atunci are cateva seminarii si nu poate lipsi.

In a treia zi am terminat cam tot ce imi daduse de facut, acum nu mai avea nici o scuza sa nu mearga cu mine in oras undeva. Oare unde putem sa il duc sa nu se simta ciudat? Stai asa! De ce ma gandeam la astfel de chestii? Voiam sa il impresionez ca sa imi cada cat mai repede in plasa. Nu aveam de gand sa am o relatie serioasa cu el, de ce mi-ar fi trebuit atatea griji pe cap? Voiam doar sa ma distrez si sa pierd timpul pana aveam sa termin facultatea.

Am strans toate materialele si le-am pus intr-o mapa mai mare pentru a i le returna. Am facut un dus, m-am imbracat cu hainele cu care aveam sa ies in oras si m-am uitat pentru ultima data in oglinda. Am iesit din apartament si am luat un taxi. Era trecut de ora sapte. Imi lasese un mesaj pe telefon ca terminase si ca pot trece cand vreau pe la el.

Cam dupa o jumatate de ora eram in fata camerei sale de camin 213, am batut incet si i-am auzit pasii indreptandu-se spre usa. A deschis usa si a iesit intr-un tricou. Arata adorabil, cu parul ciufulit si tricoul larg pe care il avea pe el. Acum eram in dubii, mintise cand a zis ca are seminarii sau asa arata tot timpul?

- Nu credeam ca o sa te tii de cuvant sincer sa fiu. Mi-a raspuns ranjind facandu-mi semn sa intru. Nici nu stia ce apetisant arata fara pantaloni pe el. Imi distragea atentia si nu era un lucru bun caci ultima data cand l-am sarutat lucrurile au iesit destul de urat si atunci avea toate hainele pe el. Am inghitit in sec si am intrat in camera lui.

- Ai prea putina incredere in mine. I-am raspuns zambind.

- Nu am deloc incredere in tine, nu stiu cum de te asteptai la asta? si-a deschis dulapul si a inceput sa caute ceva prin el. 

Printre randuriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum