Urmatorul pas

249 29 14
                                    

*Eduard*  in poza de mai sus  :D

Alex

Aseara am facut-o lata amandoi. Ce-a fost in capul meu sa ies cu el si sa ne imbatam? Nici bine nu imi  aduc aminte ce s-a intamplat, unde sa mai pun ca ne-am trezit in acelasi pat azi dimineata si aveam si o durere de cap ingrozitoare. Stiam ca daca aveam sa ma complic si o sa incep  sa imi placa de el mai mult decat trebuie nu avea sa se sfarseasca bine intre noi. Lumina care se revarsa din camera contribuia la durerea mea de cap. Nu stiam cat e ceasul si nici telefonul nu aveam idee unde il lasasem.

Imi aduceam aminte printre picaturi ce s-a intamplat, insa durerea de cap pe care o aveam imi impiedica memoria sa revina complet. Voiam sa ma dau jos din pat insa eram prins intre el si perete.  Aveam sa dau ochii cu el imediat ce se trezea si nu stiu cat de mult isi aducea si el aminte. Poate ca ne-am sarutat, poate ca nu. Voiam sa evit sa imi amintesc acest amanunt.  Am incercat sa ma ridic insa era in zadar din moment ce bratele sale erau serpuite in jurul corpului meu tinandu-ma aproape de el. 

 M-am strecurat incet din pat si mi-am gasit drumul spre baia din camera. Am incercat sa fac cat mai putin zgomot ca sa nu il trezesc. Ar fi fost foarte ciudata situatia ce-i drept.

Nici pastile de cap nu stiam daca mai am prin dulapul din baie. Am cautat poe jumatate adormit orice fel de pastila care m-ar fi putut ajuta cat de cat in suferinta mea.  Am gasit ceva in cele din urma dupa cateva minute de cautat intens prin dulapior. Cu ocazia asta am facut un dus si m-am spalat pe dinti. Mi-am luat un prosop si l-am pus in jurul taliei apoi am intrat din nou in camera. Am uitat  ca nu am  hainele cu mine si  nici halatul nu mi-l luasem, de fapt nici nu m-am dus cu gandul de a face dus.

Am intrat inapoi in camera. Lumina care se strecura prin perdeaua geamului parca era prea puternica si chinuitoare pentru ochii mei obositi.  Voiam sa dorm, insa nu eram sigur daca ai vreau sa impart acelasi pat cu el sau vreau sa dorm in patul ramas liber. M-am uitat la ceas, era aproape 11. Oricum trebuia sa ma pregatesc pentru facultate  si sa ajung pe la biblioteca sa imi pun in ordine materialele si situatia curenta nu ma ajuta deloc. Eduard s-a intors lenes de pe o parte pe cealalta fara sa il deranjeze catusi de putin lumina sa zgomotele facute de mine in cautarea unor haine prin dulap.

Am pus filtrul de cafea in functiune si mi-am scos din frigider branza topita si painea. Am pus doua felii in prajitor si l-am pornit. De data asta Eduard m-a auzit si s-a trezit din somnul lui adanc. Cafeaua era aproape gata si mirosul ei parca imi mai calma starea pe care o aveam.

- Ceva miroase bine... a soptit lenes intorcandu-si fata spre mine. Parul lui

- Da... am facut cafea, vrei?

- Ar fi minunat, iar daca ai avea ceva pentru o durere cumplita de cap ar fi extraordinar.

- Spre norocul tau am si asa ceva. M-am dus imediat sa ii aduc si lui o pastila. I-am intins cana de cafea si am mai pus doua felii de paine la prajit.

- Ooo mic dejun la pat... ce am facut sa merit asta? a ranjit la mine

- Nu te flata, era destul pentru amandoi si nu aveam de gand sa arunc o bunatate de cafea.

- Hei, glumeam, nu e cazul sa fii rautacios.

- Diminetile nu sunt prietene cu mine si nu am dispozitia necesara de a face conversatie.

- Bine atunci, da-mi cafeaua si vino langa mine. S-a dat mai spre perete si mi-a facut loc langa el. Nu as fi vrut sa stau foarte aproape de el, insa nu aveam nici o scuza sa il evit. Atat timp cat acceptasem sa ies cu el  si probabil el m-a adus inapoi la camin sau eu l-am invitat ceea ce ar fi fost mult mai rau, deoarece  nu imi aminteam mare lucru din cele intamplate. M-am asezat reticent langa el zambindu-i scurt.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 16, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Printre randuriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum