Printre randuri

Asa ne-am intalnit

        Baiatul din spatele cartilor.... asa ii spuneam de obicei si aveam o mare ciuda pe el. Eram in acelasi an la facultate si la aceeasi specializare. Niciodata nu mergea la petreceri cu colegii si refuza sa stea cu baietii sau fetele dupa orele de la facultate. Era prins in tot felul de chestii extracuriculare si nimeni nu il baga in seama. Il barfisera colegii in  primul an de facultate dar eventual s-au plictisit pentru ca era  plictisitor si previzibil.

        Statea mai mereu la biblioteca prin facultate cu cate o carte de filosofie in mana, tragand cu ochiul de dupa paginile ingalbenite la oamenii ce il inconjurau. Purta haine simple si parea sa fie multumit cu stilul de viata pe care il ducea. Asta ma facea sa il urasc si sa ma interesez de orice lucru pe care il facea. Ceva trebuia sa fie, un motiv pentru care era cum era. Nu am spus colegilor mei de ce sunt interesat brusc de el, dar banuiam ca ceva ascunde si daca era ceea ce cred eu ca era inseamna ca avem un simt de observatie al dracului de bun.

        Statea in camin si avea un coleg de camera pe nume George.  Colegul sau de camera, imi spuneau sursele mele, era mereu plecat pe la distractii si Alex, caci asa il chema,  aproape ca statea singur in camera de camin. Nici el nu incercase sa isi faca prieteni. Cu toate ca eu eram in anul doi la facultate ma gandesc ca dupa un an pe cineva tot cunosti se pare ca nu era si cazul sau. 

        Eu unul imi imparteam timpul intre scoala si distractie. Eram destul de haotic la cei 21 de ani ai mei, ma ajuta foarte mult faptul ca imi mergea mintea si aveam notele cele mai mari in examene. Aveam o personalitate greu de suportat, avand o situatie financiara mai mult decat buna fata de restul colegilor mei, aveam si un comportament pe masura. Toti stateau cu mine din aceasta cauza, nu cred ca aveam prieteni care chiar imi voiau binele.

        Nu prea imi pasa atat timp cat puteam sa fac ce vreau eu. Si imi placea ca tot ce imi doream sa fie al meu, fara sa depun prea multe eforturi. Tatal meu imi pusese la dispozitie bani la discretie asa ca practic aveam totul pe tava. Alex intrase in vizorul meu si nu il mai scapam din opchi nici o clipa. Nu eram eu fan biblioteca insa prezenta lui acolo ma facea sa stau si eu din cand in cand sa citesc ce mai citea si el.

        Normal ii cautam cartile citite fara sa stie. Eram curios ce ii place atat de mult.  Incercasem sa il abordez cu diferite ocazii pe la facultate, insa lui nu-i placeau oamenii cu care umblam si nu imi raspundea niciodata daca il intrebam ceva. Trebuia sa adopt o alta strategie ca el sa vorbeasca cu mine macar o data.  Asa ca intr-o zi m-am asezat langa el in biblioteca. S-a uitat la mine mirat si nu stia ce caut langa el. Avrut sa se ridice sa plece insa l-am prins de mana.

"Hey nu fi asa, nu voiamn decat sa te salut. Eu sunt Eduard."

"Stiu foarte bine cine esti si nu vreau sa vorbesc cu tine" si-a tras mana din mana mea si plecat din biblioteca.

        Bineinteles ca de atunci am tot cautat ocazii sa vorbesc cu el sau macar sa il fac sa imi raspunda. Nu voiam sa fiu rautacios cu el, insa voiam sa vorbeasca cu mine. Toata lumea ma placea,  el de ce se incapatana sa nu ma placa?

"Hai nu fi aiurea." il prinsesm in una din zile dupa ce treminasem orele si il invitasem sa mergem sa bem ceva. Normal ca m-a refuzat, insa m-am tinut scai de el pana cand obosit de insitentele mele a acceptat. Nu a scos multe cuvinte cat am stat amandoi si atunci am zis sa ii fortez mana.

"Vreau sa scrii un proiect pentru min."

"Sa fac ce? si de ce as accepta?"

"Pai nah pentru ca vrei sa ma ajuti si pentru ca ai nevoie de bani... stiu ca stai prost la partea financiara."

S-a infuriat  in acel moment si fara sa realizez ce se intampla s-a ridicat si a plecat fara sa imi spuna vreun cuvant. O dadusem in bara rau de tot.  

Am incercat sa il mai abordez dupa, insa nici nu ma baga in seama. Atunci un coleg de al meu prieten cu el nu stiu cum naiba reusise, dar  mi-a zis ca ma poate ajuta sa ma intalnesc cu Alex. Cum nu mai aveam nici o alta optiune am zis ca facem cum zice el. Normal ca a fost adusa vorba si de o rasplata. Minunat toata lumea ma storcea de bani... nenorocitii. Dar cum imi doream sa il revad si macar sa vorbesc cu el, am acceptat.

Asa ca nu peste multe zile m-a sunat colegul meu sa imi zica ca da o petrecere si ca l-a invitat si pe Alex la petrecere. Nu stiu cum reusise, important era ca si el va fi acolo.  Cand am ajuns l-am vazut cu restul colegilor vorbind normal ca si cand ar fi fost prieteni de-o viata. Incepeam sa cred ca numai cu mine se purta ca si cand as fi fost un intrus in viata lui. Ei bine cam asta eram, insa aveam sa schimb lucrul asta destul de repede. M-am dus alatri de cei cu care vorbea si am zis ca trebuie sa il fur pentru cateva momente. L-am luat de brat si l-am tras dupa mine.

        L-am tras dupa mine in camera si fara sa astept sa imi spuna ceva l-am sarutat. Ochii mari albastrii i s-au marit brusc si expresia  inexplicabila a  fetei lui  in momentul in care l-am sarutat a fost de neuitat. La fel a fost si palma pe care am primit-o ulterior de la el. Lovea ca o fata.

"Ce te superi asa? Vrei sa zici ca nu ti-a placut? Se inrosise tot ca un rac.

"Eduard tu ai impresia ca doar pentru ca ai bani poti avea pe cine vrei?! Oamenii nu se cumpara cu bani, nu sunt obiecte cu pret pe ele, iar eu nu vreau sa am de-a face cu oameni ca tine care nu stiu sa ii respecte pe ceilalti!!

Ooo, vad ca poti sa vorbesti mai mult de doua cuvinte, am zis ironic. Era prima data cand il auzeam vorbind de-a binelea ca sa zic asa.

"Trebuie sa plec." A iesit din camera mea, a traversat sufrageria si n-am apucat sa ma duc dupa el. Tot ce lasase in camera mea era mirosul parfumului sau amestecat cu mirosul cartilor care il inconjurau de fiecare data la biblioteca. Nu aveam de gand sa renunt asa usor. Imi trebuia alta strategie.

Asa ca m-am dus direct la camera lui de camin. Daca nu avea sa imi cada in plasa asa de repede pe cat preconizasem imi trebuia o schimbare de plan si repede.