Paper Planes

1.2-Inapoi la scoala

RENICE'S POV

Mamaie trage perdelele si sta deasupra noastra,mormaind ceva despre "un semenstru nou,un inceput nou". Imi acopar ochii cu mainile ca sa incerc sa ignor dimineata,dar ea e hotarata ca aceasta sa fie prima si ultima vizita in dornitorul nostru inainte de scoala.

-Eu intru prima la baie,striga Nell,in timp ce silueta ei slabanoaga trece pe langa capatul patului meu. Va sta acolo o vesnicie,ca de obicei,dar eu pot sa astept. Foamea ma forteaza deja sa cobor din pat.
Tataie sta la masa din bucatarie,imbracat intr.o vesta alba,dand pe gat ceaiul fierbinte ca pe un pahar cu apa si reparand talpa unuia dintre pantofii lui mamaie. Scoate zgomote ca niste grohaituri.

-Neata,tataie. Vrei niste șunca?

-Nu mananc in timpul zilei,raspunde el fara sa ridice privirea.

Stiam deja asta. Nu a mancat niciodata in timpul zilei. Mama mi.a spus ca e o chestiune se control. Ca se autoprovoaca pentru a.si aminti cine e sefu. Dupa parerea mea,nu e nevoie sa sari peste mese ca sa arate tuturor cine e seful. Cu un temperament ca al lui nimeni nu se indoieste de cine face regulile in casa asta.

-Vezi sa faci destul si pentru sora ta,Renice. Nu fi egoista.

Ma duc la frigider,scot 4 felii de sunca din movila din pachet si le legan in fata mea in drum spre aragaz. Stiu foarte bine ca e o pierdere totala de vreme sa ii faci micul dejun lui Nell.

-Vreau si un ou. Nu,vreau 2 oua,sunca si trei felii de paine prajita si fulgi de cacao,spune ea cand coboara scarile. Isi indeasa dura cu mancare de parca nu a mancat de saptamani intregi. Bunicii ii spun ca e fata buna,dar mie imi vine greu sa ma uit.

Dupa ce imi spal farfuria si cestile lasate in chiuveta,o pup pe mamaie. Tine in mana pantoful reparat,care e la cateva plimbari scurte distanta de a o dezamagi pentru a 15 a si ultima oara. Ma indrept spre baie.

-Ti.ai spalat farfuria,Renice?! Striga tataie dupa mine.
Imi inghit cuvintele.
Odata usa de la baie inchisa,deschid sertarul cu farduri al mamei. E la fel cum l.a lasat acum 8 ani. Din el iese o adiere de Channel No.5. Peria pt fardul de obraz e inca rosie la varfuri,aceeasi culoare pe care o aveau obrajii ei. Inchid ochii si imi dau cu peria pe fata. Cand perii imi gadila nasul,mi se ridica toate firele de par de pe brat,apoi o lacrima mare imi curge din ochi si aterizeaza pe buza de sus. Nu stiu de ce in unele dimineti vine cate o lacrima,iar in altele nu. Poate are ceva de.a face cu visele mele. Azi noapte am visat ca mama n.a murit de.adevaratelea,ca a dat de belea cu politia si ca a trebuit sa se ascunda pana cand aceasta nu avea sa o mai caute. M.am trezit in toiul noptii,convinsa cu adevarat,apou am inteles ca nu putea fi asa,fiindca eram in pat in vechiul ei dormitor,camera in care a murit. Ultimul loc in care am vazut.o vreodatata.
Iubesc sertarul mamei. Faptul ca nu a arauncat nimeni nimic din el dovedeste ca ne agatam cu totii de ceva. Dovada asta e linistitoare,fiindca nimeni nu ar scoate un cuvant despre asta. Stiu ca si ceilalti se uita in sertar,pt ca uneori las un fir de par peste farduri si,pana la sfarsitul zilei,il gasesc nemiscat. Sertarul este ca altarul unei biserici. Este sacru. Daca am arunca sertarul mamei,ar fi ultima etapa inainte de a o lasa in pacr. Niciunul dintre noi nu este pregatit sa faca asta.

-GRABESTE.TE!! Striga Nell,batand cu pumnii in usa. Ma spal repede pe dinti si o las sa intre. Maraie spre mine,eu ma strecor pe langa ea,iar usa se tranteste cand abia am apucat sa ies.
5 minute mai tarziu,sunt imbracata. Cel putin uniforma imi aminteste ca exista viata pt mine dincolo de casa asta gri si deprimanta. Cobor in fuga scarile,iau din frigider sendvisurile care le.am facut aseara si plec.
Vacanta de vara a fost lunga. Abia astept sa ma intorc la scoala. Mersul pe jos la scoala isi atinge scopul,ca de obicei. Imi place sa spun ca e evolutia mea zilnica. Plec de acasa cu capul plecat si ajung la scoala cu fruntea sus si gata sa ma distrez putin. E ca imaginea din laboratorul de stiinte cu maimuta care se transforma in om,ridicandu.se treptat intr.o serie de desene. Bine,poate ca maimuta e un pic dramatic,dar chiar nu ma simt in largul meu cand sunt acasa.
Profesorii mei mentioneaza in carnetul meu de note ca isi doresc sa depun tot atata efort in munca pt scoala cat depun facand nazbatii,dar eu zic sa.i ia naiba. Mai spun si ca ar trebui sa invat sa nu ies prea tare in evidenta,dar eu zic la naiba si cu asta. Pun pariu ca Madonnei nu.i spune nimeni vreodata sa nu iasa prea mult in evidenta,iar daca i.ar spune,ea nu ar asculta.

In timp ce merg pe aleea care duce la terenul de tenis si trec de poarta din spate,cladirea din beton a scolii apare,pleostita,in fata mea. Tudor Falls este o cladire urata cu un nume frumos,dar nu ma pot opri sa zambesc cand o vad. Scoala ma facea fericita,intr.un mod ciudat. Timp de 8 ore,in fiecare zi,pot sa fiu eu insami....sau macar o versiune mai buna a mea decat cea de acasa.
Alerg spre holul de la intrare. Mirosul de lemn lustruit care vine din amfiteatru ma gadila in gat. Pasesc pe bucatile de mocheta proaspat aspirata,iar clopotelul suna ca un profesor care țipă,aducandu.mi aminte ca am intarziat. Alerg prin holul de la intrare,pe langa biroul directoarei si pe langa cancelarie,din care se scurge deja mirosul de fum proaspat pufait,inspre Sala 6,noua noastra sala pt clasa 11 a. Sa alergi pe coridoare la Scoala de Fete Tudor Falls este absolut ilegal,dar eu scap fiindca toata lumea este deja acolo unde trebuie sa fie.

Cand dau buzna in Sala 6 observ ca toata lumea a ales deja langa cine va sta anul urmator. Carla si Gem,prietenele mele "cele mai bune",sunt langa fereastra,in spate,stand una langa cealalta fireste,amandoua facandu.mi disperate semn cu mana dar fara sa se deranjeze sa se ridice. Ca de obicei,fac tot posibilul sa ma prefac ca nu imi pasa,simtind deja desconsiderarea care apare atunci cand esti a treia roata intr.un duo indestructibil. Vad singura banca libera pe al doilea rand din spate in fata,in partea dreapta a salii. E la kilometri distanta de Carla si Gem,langa Margaret Cooper,langa care am stat in ultimii 5 ani.
De obicei intarzii la inceputul semestrului,iar Margaret imi pastreaza mereu un loc. Imi place de ea,e haioasa,dar nu suntem cu adevarat prietene. Ne prostim in clasa si facem echipa cand trebuie. Eu nu o sun niciodata seara si nici nu imi petrec timpul cu ea in weekend. Este doar a doua persoana in promotia noastra care nu are "cea mai buna prietena". Asa ca atunci cand Carla si Gem devin posesive una cu cealalta si uita ca exist o am pe Margaret. E bine sa ai o Margaret la scoala.

Intarzierea mea a cauzat inca o incurcatura maroja in asezarea in banci. Singurele scaune pe care a reusit Margaret sa le salveze pentru noi erau in spatele lui Flo Parrot si Sally de Putron. Cu Margaret Cooper ma descurc,dar sa stau atat de aproale de Sally imi provoaca urticarie.
Eu si Sally ne uram una pe alta. Dintotdeauna ne.am urat. A inceput cand ne.am intors la scoala,dupa ce avusese cateva zile libere dupa moartea mamei. A fost ingrozitoare. Directoarea anuntase ce se intamplase in fata intregii scoli,pentru ca toti sa stie sa ma ia incet cand ma intorceam la scoala,dar Sally nu a inteles ideea. De indata ce am intrat in clasa,a venit val-vartej la mine si a insistat ca inventasem toata povestea ca sa ma bucur de atentie. Dupa ce am plans si am convins.o ca intr-adevar imi pierdusem mama in urma unei boli ingrozitoare care o facuse sa se imputineze la trup si sa tuseasca asemeni unui mosneag,a luat.o in alta directie si mi.a spus ca mama murise fiindca ma ura,apoi a insistat sa ii spun cum arata un cadavru. Lucru pe care nu l.am putut face pt ca ma scosesera afara din casa inainte sa moara. Nici nu mi s.a dat voie sa merg la inmormantare,dar lui Sally nu i.a pasat.
Trebuie sa fii un anume fel de persoana ca sa fii asa o nenorocita la 7 ani. Cred cu adevarat ca Sally de Putron e raul intruchipat. Nu e draguta cu nimeni,mai ales cu prietena ei cea mai buna,Flo Parrot. Care,sa fim seriosi,trebuie sa fie cam toanta ca sa suporte asa ceva.

In poza Renice (Ariana Grande)