Am luat un taxi care m-a dus acasa, dar chiar atunci cand credeam ca ma pot odihni putin, suna telefonul. Am raspuns la telefon, era matusa mea.
- Marie, ia masina tatalui tau si vino in padurea aceea, o am pe sotia domnului Lambert.
- Dar nu poti sa o omori, sa o ingropi si gata.
- Dar nu vrei si tu sa ne mai distram putin?
- Hai ca vin.
Femeia, neajutorata, intr-o padure destul de departe de casa, ce zacea pe jos, pe pamantul rece, mai mult dezbracata decat imbracata, asteptandu-si sfarsitul. Lacrimile i se scurgeau pe fata, apoi pe pamant. Avea la gat un lantic de aur pe care scria numele ei, Beatrice.
