Jurnalul unei pustoaice |In curs de editare|

Capitolul 1

-Katerina, vino pana jos si ma ajuta putin!

-Bine mama.

Trebuie sa facem putina ordine in casa. Lucrurile noastre sunt peste tot. Ies pe usa repede si ma impiedic de prag.

Cobor scarile si vad ca Khristina a dat un tablou jos, iar mama are putina treaba si nu poate sa-l puna la loc. Ce obraznica!

-Mama! Am terminat. Vrei sa te mai ajut cu ceva? spun eu pe un ton pitigaiat.

-Du-te pana la tatal tau. Vrea sa vorbeasca ceva important cu tine.

-Bine.

Oare despre ce vrea sa discutam? Ma duc usurel spre biroul lui. Ma impiedic de niste jucarii de pe jos. Parca merg pe un covor de ace. Incerc sa le ocolesc ca o balerina. Cu greu ajung la usa si ciocanesc.

-Tati? Pot intra?

-Da. Stai jos.

Intru. Sta la birou si lucreaza.  Ma asez pe scaun. E confortabil, foarte moale. Camera aceasta e plina de dosare. Peretii sunt de un albastru deschis. Pe el poposeste un ceas patratos cu o poza interesanta. E greu de descris. Pe jos este parchet. Are o poza pe birou cu baietelul lui si fosta lui sotie. Nu vreau sa-ti zic multe despre ei, dar pot spune ca au murit acum sase luni. Motivul inca ramane secret.

-Maine, vei merge cu mine la scoala ca sa stii unde este, dar dupa te vei duce singura. Eu si mama ta suntem ocupati. Sa nu uiti sa-i iei cu tine la scoala pe fratii tai.

Pare putin suparat.

-Bine, tata! Dar esti suparat?

-Nu am nimic. Sunt doar obosit. Lucrez de aseara si nu mai termin.

-Vrei sa te ajut cu ceva?

-N-ai cu ce.

-Bine. Cum vrei tu. Scoala este departe?

-La doua statii departare de aici.

-Aha. Cu Boy ce facem? Il lasam singur in casa?

-Nu o sa fie singur. De maine va veni menajera.

-Bine. Pot sa ma duc in camera?

-Inca ceva. Maine seara vine la noi fratele meu impreuna cu familia lui. Sa te imbraci cu ceva frumos. Acum poti pleca.

Serios? Dar hainele mele ce au? Nu sunt bune? Cred ca se referea sa ma imbrac ca o fetita. In rochie si pantofi. Urasc asta. Mai bine e in pantaloni de trening si un tricou.

-Pa!

Ies din birou si incerc sa ajung in hol escaladand jucariile. Ai vazut ce frumos vorbeste cu mine? L-am auzit cand ii spunea mamei ca vrea sa faca o impresie buna, nu vrea sa dea gres.

-Mama, ma duc sa-l plimb pe Boy.

-Pa, scumpo. Ai grija pe unde te duci.

-Daa , mama.

Il chem pe Boy si ii pun lesa. Iesim din casa. Ce frumos este aici. Vad multi copii care se distreaza si se plimba. Voi deveni si eu asa?

-Hai Boy!

Ating poarta si cu greu pot sa o deschid. Ce complicat e. Incerc sa o inchid, iar cand ma intorc il vad pe Boy cum fuge. Fug dupa el si ajung intr-un parc plin de catei. Dintr-o data apare o fata in fata mea. Ma sperie.

-Buna! Acesta e cainele tau?spune cu o voce gingasa.

-Da. Boy, obraznicule. Scuze daca te-a deranjat. Cum l-ai gasit?

Cu greu am intrebat-o. Sunt obosita. Am fugit dupa el 2 strazi.

-A venit la Cora a mea.

-Ehaa.. Boy,nebunaticule, te-ai indragostit?

-Cred ca da.

Ei doi latra unul la altul. Cora e putin mai scunda decat Boy, dar sunt exact la fel. Ca doua picaturi de apa. Sunt doi Husky Siberieni draguti. Cand ma ridic vad o fata cu parul brunet, ochii ei sunt caprui, cu buze frumoase, si un zambet fermecator. E imbracata cu un maieu alb, are o bluza neagra cu maneci maro, blugi scurti albi cu o esarfa albastra in loc de curea.

-Eu sunt Abby, spune ea pe un ton prietenos si timid.

-Eu sunt Katerina.

-Esti bulgaroaica?

-Da. Cum ti-ai dat seama?

-Numele.

-Aa.. Ce este locul asta?

-Esti in parcul cateilor. Cumva te-ai ratacit?

-Da. Vrei sa ma ajuti sa ma intorc acasa? Pe ce strada stai?

-Cred ca se cheama The Story.

-Acolo stau si eu.

Cred ca mi-am facut o noua prietena. Mergem impreuna pe strada si ajungem in fata casei ei.

-Aici locuiesc eu. Crezi ca te descurci?

-E simplu. Stau langa.

-Esti fiica vicepresedintelui?

-Da. Nu e cine stie ce.

-De ce? Crezi ca lumea te-ar crede o fata cu pretentii?

-Da. Hai ca eu ma duc. Sunt obosita. Hai Boy! I-ati ramas bun de la Cora. Pa Abby. Ne mai vedem.

-Desigur

Si ma indrep spre casa. Intru.

-Mama, tata! Am venit!

Nimeni nu raspunde. Cred ca sunt plecati. Ma duc sa mananc.

-Boy. Vrei ceva de mancare?

Sare pe mine entuziasmat cand ii arat punga cu mancare. Sa-mi iau si eu sa mananc. Deschid frigiderul si gasesc un iaurt cu fructe si ma duc sus in camera, inchid usa si ma apuc sa scriu in jurnal.