Jurnalul unei pustoaice |In curs de editare|

Capitolul 16

Stau si ma gandesc daca Andy a tinut la mine cu adevarat. Daca totul a fost doar de distractie ca sa-si bata joc de mine. Cred ca am dreptate. Nu se uita nimeni la mine. Nu ma cred a fi o mare frumusete. Sunt bucuroasa pentru relatia lui cea noua si sa ii tina. O sa uit de el asa cum a uitat si el de mine. O sa ma ocup de ce e mai important acum, sa ma antrenez pentru concurs.
Ma ridic din pat si ma asez pe scaun in fata oglinzii. Ma uit la mine si ma examinez. Ma intreb ce a vazut Andy la mine? Parul brunet cu suvite blonde, ochii mei caprui sau ca eram o fata noua si putea sa ma manipuleze? Chiar nu stiu. Ma ridic usor si ma intorc cu spatele. Ma indrept spre usa, ating manerul, dar ma razgandesc si ma duc la dulapul cu haine. Imi aleg o fusta cu paiete argintii si o bustiera la fel ca sa ma asortez. Imi aleg cele mai inalte gizme de culoare alba pe care le am din dulapul cu incaltaminte. Parul mi-l prind in coada. Ma asez din nou in fata oglinzii si incep sa ma machiez. Ma dau cu fard crem. Aplic tus cu usurinta formand o codita la sfarsitul ochiului. Genele le dau cu mascara. Conturul buzelor il fac cu un rozaliu si buzele le dau cu ruj rosu. Aplic fondul de ten si sunt gata. Ma ridic si ies pe usa. Cobor scarile lent si ating marginea din lemn cu rafinament. Iau telefonul in mana si o apelez pe Abby.

-Ce faci?

-Bine. Luam micul-dejun. Tu?

-Bine. Azi sala de repetitii este libera?

-Acum nu e. Dupa scoala va fi libera. De ce intrebi.

-Vreau sa repet, dar sa nu ma vada nimeni.

-Eu sunt imbracata. Vrei sa ne intalnim acum in fata casei ca sa plecam la scoala?

-Bine. Acum plec.

Ii inchid si ies din casa. O vad cum se grabeste sa ajunga. Se opreste instantaneu si se uita la mine cateva secunde, dupa ajunge in strada.

-Cum de te-ai imbracat asa?

-Cum ati spus si voi. Sunt fata.

-Cum de te-ai machiat?

-Se intampla si minuni.

-Cum de ti-ai luat tocuri?

-Gata cu intrebarile astea. Sa mergem o data. Azi e testul ala la matematica. Cred ca nu ai uitat.

-De ce te porti asa?

-Cum?

-Nepasatoare si indiferenta.

-Nu sunt draguta mea Abby. Putem pleca acum?

-Da. Bine.

Se uita la mine dupa pornim la drum. Trece pe langa noi o masina rosie care este a lui Andy. E cu Mary, Amber si Bob. Rad impreuna si se distreaza. De mult nu am mai mers si eu cu acea masina.
Ajungem si noi la scoala. Toata lumea isi tintesc ochii spre mine. Abby pune capul in pamant. Nu o bag in seama si ma duc la dulap.

-Kat, eu ma duc in clasa si te astept acolo. Bine?

-Du-te!

Pleaca. Cotrobaiesc prin dulap pana gasesc caietul la matematica. O vad pe Misha cum se apropie de mine.

-Ce faci, barbie?

-Nu-mi spune asa.

-Scuze, dar arati ca una.

-Tu ce faci?

-Bine. Vreau sa merg in clasa.

-Ii bun. Vrei sa mergem impreuna?

-Da. Auzi, in seara asta sala de repetitii e goala si nu vreau sa fiu singura cand repet. Ai vrea sa vii cu mine?

-Si eu vroiam sa repet. O sa vin cu tine.

-Bine. Hai in clasa.

Intram si ne asezam pe scaune. Abby incearca sa-mi zica ceva, dar nu am apucat sa aud pentru ca profesoara a ajuns in clasa. Ne da testele si incep sa rezolv.

***

Dupa doua ore iesim din sala de clasa. Abby e fericita, la fel si eu. Am stiut toate exercitiile. Au fost usoare.

-Abby, vrei sa vii cu mine si Misha la repetitii?

-Da.

Ma duc sa-mi las caietele la matematica in dulap dupa plecam. Pe drum o vad pe Amber cum citeste ceva dintr-o carte, dar pare a fi un jurnal. Seamana cu fostul meu jurnal, dar nu are cum sa fie acelasi pentru ca eu l-am aruncat.
Intram in sala si Misha se grabeste sa ajunga pe scena. Incepe sa cante. E o melodie foarte frumoasa, dar nu o sa ti-o dezvalui acum. Are si o coregrafie extraordinara. A terminat.

-V-a placut?

-La nebunie.

-Hai Kat. Tu urmezi.

Ma ridic de pe scaun si urc pe scena. Cand sa incep sa cant intra in sala Andy, sora lui si fetele care stau dupa ea.

-Mai, mai, mai! Micuta neindemanatica! Ce faci draguto aici? Repeti? Degeaba. Renunta de pe acum! O sa pierzi!

-Amber, te rog, hai sa plecam, spune Andy.

-Nu, nu , nu! Cred ca vrei sa auzi ceea ce voi spune.

-Nu ai ce sa-i zici?

-Mary, nu vrei tu sa-i zici?

-Desigur. De ce il urasti asa mult pe Andy de nu vrei sa-l mai vezi in viata ta? Eu si Elinor suntem niste catele pentru Amber si ca suntem fete rele. Ti-ai facut o impresie foarte rea despre noi. Noi nu suntem asa.

-De unde stiti voi chestiile astea? Nu le-am spus nimanui, doar le-am scris in jur...

-Exact!

-Cum il ai? Eu l-am aruncat la gunoi.

-Din intamplare, a aterizat in mainile mele.

-Kat, e adevarat ce srie acolo?

-Andy, lasa-ma sa-ti explic de ce am zis lucrurile alea.

-Acum mi-am dat seama ce fel de persoana esti. Sa nu mai indraznesti sa ma suni niciodata. Te urasc!

-Andy...

Dar prea tarziu. A plecat nervos din sala, iar Amber era foarte mandra. Avea o privire rautacioasa.

-De ce ai facut asta?

-Sa te inveti minte sa nu te mai pui cu mine, micuto.
Isi da mana prin par si pleaca cu mersul ei de diva din sala. Ma dau jos de pe scena si ma grabesc sa-mi iau lucrurile de pe scaun ca sa plec, dar Abby ma opreste apucandu-ma de mana.

-Vrei sa vin cu tine? Vrei sa vorbim?

-Nu. Nu. Ma descurc si singura.

Ies cu viteza luminiu din sala si la fel ajung si acasa. Trantesc usa si ma duc in camera mea. Ma incui si imi pun capul in perna.