Încă se duce după miros. Mi-e frică să îl strig pentru că ştiu de ce este el în stare. Mai ales când îi e foame. Aş vrea să nu se mai afunde atât, mie încă mi-e frică de întuneric. Dar continuă să meargă, din când în când ridică ochii spre cer şi adulmecă atent apoi pleacă din nou din loc. Oare de data asta cât îi va lua să găsească sursa? Nu vreau să-l cunosc pe cel sau pe cea care în momentul ăsta e sursa! Mi-e şi milă de ce se va întâmpla. Dar nu îl pot opri. Am făcut un jurământ că nu îl voi schimba în niciun fel, trebuie doar să am grijă de el. Jurămintele şi armistiţiile se fac doar cu îngeri şi cu demoni. Eu am făcut unul cu un înger. Unul prin care trebuie să integrez un demon în lumea umană. E greu dar răsplata va fi pe măsură, aşa mi-a promis, iar îngerii nu pot minţi, scrie în Cartea Umbrelor.
Trebuie doar să am grijă de el, adică să nu păţească el ceva, nu mi s-a zis să protejez oamenii de el, doar să "nu ia masa în oraş". Tocmai de-aia i-am construit o casă la marginea oraşului. Au fost ceva bani dar măcar nu se observă că e diferită.
