Drogul Realității

Scena II: *...typing*

 2018.. 

  El, Francez, tânăr de altfel, la frageda vârstă de 25 de aniîncearcă neîncetat să-și găsească un loc de muncă.. A fostdat afară din facultate, familia îl renega, și este obligatsă locuiască singur, într-o garsonieră de 2 pe 4, singurulsău aliat fiind doar un pește, într-un acvariu neîngrijit,uitat de lume și de al său stăpân..  Colegul său de cameră l-apărăsit recent după ce l-a surprins cu o noapte înainte deCrăciun leșinat in cameră din cauza unei supradoze. 

  - Depresie.. acesta este cuvântul caracteristic individuluiîn cauză... acesta, pe lângă ghinion, termen ce îi poatedescrie majoritatea vieții, sau măcar cea de-a doua parte acesteia..

   Acum se află în pat, și acesta neîngrijit de altfel, în fațalaptopului, un Lenovo vechi de prin 2008 care abia mairulează ,,frunzărind'' printre toate anunțurile de angajareexistente de pe clasicele site-uri de angajare de tipul„pole-emploi.fr." Se uită pierdut pe geam și într-o fracțiune de secundă seîntoarce cu fața spre monitor oprit fiind din pauza făcutăindirect (pierdutul în gol), de sunetul unei notificări de lao aplicație de socializare, de tip messenger... era ea...   

    Se cunosc de multă vreme, prea multă vreme, și pot spune căeste singura persoană care i-a rămas alături în ciudacondiției lui și a nesiguranței care vine cu persoana cât șicu statutul lui social, actual, bine, în afară de micuțulpeștișor, pe moarte, din acvariul al cărui licăr destrălucire cât și speranță a murit odata cu speranțeletănărului nostru.    

  - O să o numesc G, pentru a o diferenția, de astfel.  

   G:  - Ce faci? Ai reușit să găsești ceva (mesaj scris în,poate, una dintre cele mai frumoase limbi cu substrat latin,respectiv româna)- îi ia câteva secunde să traducă înțelesul vorbelor ei,româna lui fiind la un nivel mediocru, acceptabil totuși, dealtfel, și după îi răspunde:  

    EL: - Slabe șanse.. Tu?De menționat că „G" este prietena lui, în vârstă de 31, dinSudul României. Ea, G, este un fost profesor de muzică ce afost dată afară după ce a fost găsită praf și pulbere la unadin orele ei, ,,pierdută'' fiind în încercarea de a se„recupera", după moartea mamei ei, singura rudă în viață acărei prezență o mai salva din singurătatea existentă.  

   -Ei s-au cunoscut online și au ajuns să aibă o așa zisă „relație ladistanță", o încercare trecară, și în zadar, de-ași umpleunul altuia golurile sufletești și de-ași ține desingurătate, în goliciunea existenței lor numită -„viață"  

    G: (scrie, în engleză de această dată) - Nici eu.. Nici unpost disponibil pe aici.. Am văzut ceva-ceva, dar prin altepărți. Ar trebui să fac naveta...  

 El: - Și de ce ar fi asta o problemă? Măcar începi să lucreziși... vin banii, nu? =))  

    G: - Rămâne să pornești mâine spre România? era vorba să viitu de data asta, să pleci diseară și să ne vedem marți =)) Sau ai uitat? =)) 

 El: - Acum urma să-mi fac bagajele.   

   G:- Deci?  

  El: Deci ce?  

   G: Poimâine la gară, de dimineață... ne revedem..? 

  El: Dacă am zis că da..

   G: Sunt fericită.. :3    

  El: Ești? 

   G: Sincer? Da.. e plictisitor aici... singură, fără bani...mă simt o străină în propriul oraș, nu am pe nimeni.. =))

   El: Lasă că am ceva bun. Împărțim când ne vedem. Sau ziceaică vrei să te lași? =))   

   G: *Typing* -se oprește  

   El: *typing* (se oprește, apoi începe iar și trimite)-  Seen... Presupun că ai adormit.. Las' că ne vedem poimâine..Sper să te trezești.. nu aș vrea să mă trezesc singur haihuiîn gară, dis-de-dimineață.. Oricum, noapte bună.. Te iubesc... Mult..