Drogul Realității

Scena IV: Fanfara ,,Memento Mori"

         INTRĂ FANFARA, marșăluind străzile Bucureștiului, în plinănoapte, fiece membru fiind înveșmnântat în port popular, cudiferite măști specifice obiceiurilor și jocului nostru -> demoni, balauri, fel și fel de animale, orătănii, costumații,totuși, duse într-un punct diferit, mai întunecat, lugubru..fiece astfel de personaj, membru al fanfarei, scos dintr-olume a tenebrelor, un românesc, autentic de altfel, darîntunecat, mortuar..Acștia intră pe ,,ritmurile'' muzicii lui Bregovici, dansândși împanzind străzile..El se trezește printre ei, înconjurat fiind...

         își aduceaminte de femeia pe care o fugărea și de Ea, se ridică și dăsă fugă, încercând să iasă din multitudinea de oameni ce îlînconjoară..Trece grăbit printre ei, cu greu, aceștia încercând să-ltragă în jocul lor, în muzica acestora, plăcută văzului,gâdilitoare pentru urechi și „mortală" , pentru sufletul unuisimplu muribund.. aceștia îl trag, unii mai ușor, alții cuforța, spre dânșii. Îl trag și vor ca acesta să-i acompaniezeîn jocul lor neîncetat, în mersul lor, spre moarte... Ei suntmoarte, iar el e conștient de asta..

       Se dezipește de strânsoare și dă să fugă, împingând pe ori șicine în goana lui, nebună, către femeia misterioasă, cătreea, către VIAȚĂ, pentru că știe că dacă nu reușește.. pentrucă știe că dacă este prins, odată cu aceștia, se va duce spreo moarte iminentă.Reușește, se desprinde, și fuge fără a se mai uita în urmasa... 

     Aleargă prin răceala nopții privit fiind de ochii„petrecăreților" din spatele său cât și de lună, singurulsău aliat la acea oră târzie, singura lumină ce-i mai poateîncălzi sufletul, chinuit, limpezii ochii, obosiți, șiluminându-i calea către adevăr.

     Ajunge pe o alee mai lăturalnică și dă de femeie.. Ea, cu unpăr de-un roșcat aprins, scapariu, asemeni- unei picături desange ce se scurge neîncetat în inima flăcării.. flacără cereprezintă viața, dorința, cât și realitatea... realitatealui, realitatea pe care și-o dorea, realitatea pe care oavea, realitatea, singura de altfel, pe care și-o puteaasuma, percepe.. 

     Seamănă puțin cu G se gândea acesta.Fuge înspre dânsa, o prinde de braț și o trage, moment încare ea cade, datorită forței cu care acesta a tras-o, și seizbește de zidul unei clădiri ce se află lângă cei doi, ceservea drept o farmacie locală, rezemată fiind de pereteleacesteia și sprijinit de vitrina ei.Se aproprie, se uită la ea și observă accidental, afișat, pevitrina farmaciei, un afiș cu o mască de spital, asemanatoarecelei pe care femeia o purta, ce avea scris pe el, cucaractere mari de tip bold: COVID 19, și: MĂȘTI DE VÂNZARE,iar dedesubt, sub afiș, un calendar pe care era trecută datade 21 septembrie 2021...  

    *ȘOCAT*.Se sperie, se dă doi pași în spate, și își întoarce privireaînspre ea.. Se aproprie usor, și îi scoate masca, rămânândînmărmurit, văzând ce se afla în spatele acesteia... EraEa... Era realitatea.. era G..

     Lacrimi încep să i se scurgă neîncetat la vederea acesteia.. *clipește* Deschide ochii, iar Ea nu mai este acolo..