Suflet renegat (Pauză)

Capitolul III

Ayden povestește

   Știți acel moment când visezi că ești în cădere liberă și apoi te lipești de pământ ca mucii de asfalt și sari din somn, la propriu?

Exact!

  Eu le am mai tot timpul, doar ca diferă de la vis la vis.
  Singurul lucru comun la aceste vise este ca la final, se termină mereu cu un Ayden care cade din cer sau de pe un bloc. Asta-i discriminare!

***

  După ce mi-am terminat rutina de dimineața, am rămas pironit in fața dulapului cu haine, gândindu-ma plictisit cu ce să mă îmbrac. Ziua de azi, nu era printre multele pe care mi le începeam prin sport de la primele ore ale dimineții, dar mai fac şi excepții.

  Mi-am tras peste cap un tricou negru larg, pantaloni de trening de aceeași culoare, iar în picioare am încălțat o pereche de bascheți ușor uzați. Mi-am dat de câteva ori cu mâna prin păr ca sa nu fie cumva confundat cu un cuib de ciori și am fost gata.
  Am înhățat mobilul, căștile și dus am fost.

~

  Mi-am strâns pentru câteva secunde maxilarul, atunci când am pășit afară din agenție. Cine naiba știa că o să bată vântul in halul ăsta?! Pff, nici că mă mai întorc după hanorac.

  Nu aveam deloc chef să ascult muzică, așa că doar am alergat și în timpul ăsta am văzut și cine mai ieșise sa se antreneze.

  Un grupuleț de 3 fete ce erau cam dezbrăcate pentru vremea aceea, prinse evident într-o bârfă nou apărută în circuitul agenției; înaintea lor la câțiva metri alergau unul lângă altul un băiat și o fată ce păreau prinși într-o discuție aprinsă, iar mai in fața lor am zărit niște șuvițe albe inconfundabile, ce se răsfirau in valuri prin aer.

  Avea căștile bine fixate pe urechi. Purta un hanorac larg peste un tricou alb și niște pantaloni negri de trening de aceeași culoare cu hanoracul. Fata asta arăta pur și simplu ca un înger, unul ce a fost decăzut. Părea pierdută undeva departe printre gânduri. Avea o expresie tristă și parcă...îndurerată.

Oare a avut un coșmar? Dacă da, ce a visat? E legat de trecutul ei?

  Singurul din agenție ce îi știa povestea era însuși șeful și nimeni altcineva. Iar asta, să fiu al dracului dacă nu mă intrigă!
  Vreau să o cunosc, să o descopăr, să aflu ce o frământă, să știu la ce se gândește atunci când se încruntă, când privește în gol, chiar și când nu are o expresie facială. Știu că este o maestră in a-și ascunde sentimentele, dar are și ea o inimă, doar că nu știe să o folosească...

  Doar Skyler a părut să observe ceva în toată treaba asta, dar de fiecare dată când deschidea subiectul negam vehement sau pur și simplu mă făceam că plouă...habar n-am.

  Cred că de asta e poreclită și "Cupidon" (numele ei de cod) prin agenție. A reușit să cupleze atâtea persoane că nici firele din cap nu-s îndeajuns sa le număr.
  La cât de bine își face meseria, cred că până acum și-a dat seama și ea de BIG minciuna mea, dar ce pot sa fac?

  N-aș putea nutri sentimente pentru Desh, ar fi greșit, foarte greșit. Nu pot sa nu recunosc însă, că simt ceva. Poate sunt paranoic s-au poate că e adevărat, dar nu as putea întreține o relație cu propriul lider de echipă: presupun ca ceilalți l-ar cataloga pe urmă ca favoritism, iar ultimul lucru pe care vreau sa-l fac e să-i creez probleme.
  De fapt, nici nu știu dacă ea simte ceva. Până acum cel puțin nu a arătat-o; asta sau devină e dibăcia sa din aș ține emoțiile încuiate.