Care eu?

Asistenta...

După ce am roșit mai tare decât un rac, am mers spre ușă spunându-i să se pună la somn că mâine avem treabă. După ce am fugit de Kev mai ceva decât un ghepard am ajuns să stau în cameră și să privesc la oglindă și să fac ceva ce nu credeam că o să fac, îmi dau cerceii jos, iar părul șaten se schimbă iar în blond, iar ochii căprui redevin vrezi smarald. Nu m-am mai privit de mult timp așa, pe adevărata Lucy, nu pe Michelle, probabil întâlnirea cu Kev m-a afectat mai tare decât am crezut. Mai ales că încă continuă cu fazele lui de romantism, dar eu nu pot îndrăgostii, mai ales nu de el și nu acum, după ce am așteptat atâta timp, acum sunt sigură că trebuie să acționez împotriva lui Victor, deși e foarte periculos, atâta timp cât nu știu nimic despre el, doar că a mai făcut niște victime, victime moarte în aceiași misiune: OPRIREA OPERAȚIUNII V. Misiunea asta apare doar în dosarele morților, niciunde atundeva, parcă ar fii o fantomă care vrea să fie văzută doar în anumite perioade sau în anumite feluri.

Îmi fac rutina de seara, și mă pun în pat, dar somnul nu vine eu continuând deja cu gânduri despre Kev, până la urmă de ce am reacționat așa de urât? Doar am fost ca frații e normal să țină la mine, mai ales acum când îi este așa de greu și are nevoie de cineva în care are încredere, iar eu ce fac, mă comport ca o scorpie cu el... Decât să îmi pară rau, mai bine mă trezesc de dimineață să fac ceva ce sigur o să îl fac să se simtă mai bine... clătite cu Nuttela și banane. Îmi pun ceasul să sune mai devreme și mă pun la somn.

Cobor în bucătărie și mă apuc de gâtit, dar nu apuc să fac bine compoziția că îl văd pe Kev uitându-se la mine de parcă ar vedea o fantomă. Ce naiba a pățit, atât de mult îi plac clătitele?

- Ce e cu tine, Kev?

- Mi-a fost dor de tine, mi-a dost dor să te văd așa, să nu te mai ascunzi după identități secrete și trăsături false, spune Kev îmbrățișându-mă.

- Ce e cu tine? întreb înainte de a îmi duce mâna la urechi, dar abia atunci realizez, cerceii mei transformatori, i-am uitat sus în dormitor. Nu contează, am realizat, probabil aseară m-au afectat prea mult gândurile și am uitat...

- Te rog, vreau să rămâi așa, spune Kev cu ochi de cățeluș.

- Scuze, Kev, nu sunt pregătită pentru asta, așteaptă aici mă duc să îmi pun cerceii și vin, spun eu alergând spre camera mea.

Chiar trebuie să am atâta ghinion azi, nu numai că după ce am vorbit aseară cu Kev, tocmai de schimbarea mea de înfățișare și azi am dat de el în bucătărie, mai trebuie și să dau de Austin în timp ce mă duc spre cameră.

- Cine ești? semeni foarte mult cu cineva cunoscut...

- Lucy Black, singurul care mi-a venit în minte e chiar numele meu adevărat pe bune? În astfel de momente nici un știu cum am ajuns eu spion...

- Ce cauți aici?

- Dumneavoastră sunteți Austin, nu? Eu sunt noua asistentă a verișoarei dumneavostră, mă pregătesc să merg să o trezesc pentru a merge la școală și pentru a îi prezenta noul proiect.

- Asistentă? De când are tocilara aia nevoie de asistentă și de ce proiecte s-a mai apucat iar... sigur e mâna tipului cel nou.

- La revedere domnule, spun eu alergând iarăși. Mai aud de la Austin ceva, dar nu îmi mai dau silința să îmi dau seama ce a zis, ci mă duc direct în camera pentru a îmi schimba iarăși înfățișarea și a îmi schimba hainele.

Deja mă simt mai bine după ce nu mai sunt iar eu însămi, așa că mă grăbesc să cobor în bucătărie, dar din nefericire, când sunt pe scări îi văd pe Kev și Austin certându-se... ce e azi cu ghinionul ăsta?

- Băieții, ce se întâmplă aici? spun eu băgându-mă între ei.

- Iubitul tău are chef de ceartă și ce e cu noua ta asistentă, părea că ar avea capul în nori.

- Iubitul meu dacă are chef de ceartă se poate certa liniștit e treaba ta dacă te cerți cu el sau nu. La ce asistentă mai visezi? Spun eu deja verificându-mi talentele actoricești, deși, mai am un pic și mor acolo de râs.

- Lucy Black, acum a urcat și a zis că merge să te trezească și că trebuie să discutați de ceva proiect, zice Austin serios.

- Austin, nu știu ce e cu tine, dar eu nu am nici o asistentă și nu am nici o idee despre ce vorbești, ce ai fumat de visezi fete? Spun eu serioasă, dar când mă uit la Kev și văd că mai are un pic și îl apucă râsul mă opresc din discuții și mă apuc de făcut clătitele.

Nimeni nu mai spune nimic, ci doar așteaptă clătitele, adevărul e că gătesc destul de des, mai ales când sunt singură cu Austin, până la urmă comportamentul de la școală nu îl are și acasă, ci chiar știe să se comporte cavalerește când vrea.