Care eu?

Nu face nimic la nervi

- Dar nu Charlotte trebuia să îți arate școala? întreabă și profa de parcă s-a săturat să predea de atâtea ori aceiași materie și are chef de povești adolescentine.

- Nu am reușit să mă întânlesc cu ea, iar pe Lu.. Michelle o cunosc de dinainte de incendiu.

  Incendiu?!? Nu pot să cred. El știe cine sunt și de așa presupusul incendiu al părinților mei.

Flashback

  Tocmai m-am despărțit de copii de alături și mă îndreptam spre casă, dar am văzut un trifoi cu patru foi și m-am aplecat să îl iau. Acesta era fix sub fereastra casei. Când m-am ridicat i-am văzut pe părinții mei alături de un bărbat. Am vrut să merg în casă deoarece părinților mei le plăcea să întâmpin eu musafirii, dar mama s-a uitat spre fereastră și în privirea ei am înțeles frică, aşa că nu am mai reuşit să fac nici un pas. Am mai stat la fereastră și am auzit o mică parte din discuție: "aceasta este răzbunarea lui Victor, dar nu e completă și copii voștri trebuie să moară". Ei nu au spus nimic, nici măcar nu s-au mișcat. Bărbatul le-a dat să respire un praf roșu..   După ce au inhalat praful au leșinat. După aceea bărbatul a pus un lichid alb și l-a amestecat cu praf portocaliu. În oglindă i se văd foarte clar ochii verzi și fața îmbătrânită a criminalului. M-am speriat și m-am ascuns sub fereastră. Nici nu știu după cât timp m-am uitat pe fereastră. Cert este că părinții mei erau morți, iar pielea a căpătat o nuanță de albastru. Ce am văzut acolo m-a marcat întreaga viață. Părinții mei erau pe jos în mijlocul flăcărilor. Era ca și cum au fost puși la somn, doar că la un somn veșnic.

  Următorul lucru pe care mi-l amintesc e casa familiei White. Derek şi tata erau prieteni de mici şi locuiau pe aceiaşi stradă, deci am fost luată de familia White. Singurul care nu era de acord era Kevin White, fiul lui Derek și Anna White, roșcatul cu ochii albaștrii care m-a terorizat cât timp am stat acolo. Nu era zi în care să nu ne certăm sau fugărim prin casă.

End flashback

  Cât de multe amintiri, iar eu trebuie să mi le aduc aminte din cauza acestui dobitoc. Viața mi-a luat cei mai importanți oameni și tot face în așa hal încât să îmi demonstreze că nu am scăpat... că jocul abia a început.

- Cum îți permiți să vorbești despre acel incendiu , spun eu plângând, și eu care credeam că mi-am făcut o părere mult prea rea despre tine. Cum îndrăznești despre un trecut pe care nici nu îl cunoști. Dacă nu ști adevărul mai bine taci, zbier ieșind pe ușă. 

  Ce contează că mai am ore. După întâmplările de acum nici măcar nu mai îmi pasă. Trecutul s-a întors. Poate asta înseamnă că sunt pregătită. Nu știu și nici nu contează. E timpul ca Lucy să preia controlul și să o schimbe pe Michelle. Oricum... acoperirea e distrusă.

  Primul pas e să îl înving pe Adam. Trebuie să rezolv cu situația de la școală, așa că nu mi-ar strica să câștig pariul. Daca el a crezut ca așa mă va afecta încât să pierd, s-a înșelat. Îl voi învinge și pe Adam și trecutul. Nu am timp de pierdut.

  Fac o baie relaxantă, iar după mă uit puțin la datele misiuniiurmătoare, pe care tocmai le-am primit. Ce ghinion pot să am prima dată când amși eu o misiune de echipă, iar eu am ghinionul să fac echipă cu... nimenialtul... decât...dobitocul... de... Adam Blast. Presimt că o să mă distrez deminune... deși... dacă o Adam o să facă ce zic eu timp de trei zile sigur o săfie distractiv.

  Deja e 17:45 trebuie să mă grăbesc să îl înving. Îmi iau mașina și pornesc spre sediu. Adam mă aștepta acolo.

- Pentru ce mi-ai facut azi vei plăti. Îți mai propun un pariu... dacă câștigi tu voi fi iubita ta, dar dacă câștig eu v-a trebui să săruți un băiat ales de mine... în pauza mare, în cantină. Pariul e așa: dacă te înving în 3 minute câștig eu, iar dacă ne luptăm mai mult timp câștigi tu.

- Mie îmi convine... oricum nu tu vei câștiga.

- S-o crezi tu... la cât de tare m-ai enervat azi... sigur o să o pățești.

- Să te văd, Blacky...