Pressure [yaoi, gay, boyxboy]

cap5 -El

In poza este Rin. Scuze ca am postat greu, dar am vrut sa fie un capital mai lung…sper ca este…lectura placuta!;)

-Revenind in camera de interogatoriu-

Gareki POV

Sunt impins de un gardian in acea camera cu geam fumuriu prin care Yogi si Rin ne puteau urmari, era o camera de supraveghere deasupra geamului, incat sa surprinda bine masa din mijloc la care era asezata bruneta.

Cum ma vazu intand se stramba:

-Alt gardian? Eu il vreau pe Ne-zu-mi! Vreti sa va desenez?! Tipa ea la mine si la gardian, accentuand porecla mea

Nu erau multi cei care imi cunosteau numele si mult mai putini cei ce imi stiau fizicul/aspectul.

-Du-ma la ea! Il sfatuiesc pe cel ce ma ajuta sa ma deplasez. Eram legat la maine, ce vreti?

- Esti ranit…constata ea…ambele tale  picioare sunt…continua parca dandu-si seama de ceva…si esti legat! Esti!… esti Nezumi!

Sare in sus de bucurie si inainteaza spre mine luandu-ma in brate. Gardianul face cativa pasi in spate usor speriat, timp in care Nao imi sopteste la ureche:

- Sunt Maya! Te-ai schimbat Gareki!

-Maya? Ai supravietuit?Cum?Cand!El este-!!!  incerc sa o ii spun la fel de incet, insa…

Momentul nostru este intrerupt de vocea groasa a lui Rin prin boxele ce se auzeau in intreaga incapere:

- Despartiti-va!

Ii era frica si de un simplu contact?! Nu e ca si cum am instala o bomba nucleara aici si urmeaza sa il omoram!

-Vreau sa raman singur cu ea! Spun autoritar uitandu-ma urat la gardianul ce mai avea putin si se punea pe plans.

-Eu… incearca acesta sa spuna, dar il opresc cu un "Iesi!" rastit. A lasat capul in jos si s-a indreptat spre usa.

-Sa ramai in spatele usii, pentru orice eventualitate! Ordona Rin fricosului ce tocmai a parasit incaperea. Ce face frica din om !

Maya se aseaza in genunchi in fata mea si incepe sa imi mangaie chipul fascinata. Ochii ei verzi imi analizau orice trasatura a fetei. Buzele ei subtiri se arcuira intr-un zambet stramb, trist.

-I-a mana de pe el!… curvo! Se aude vocea blondului de dupa geam ce sigur se uita furios la noi.
- Dar nu e asa periculos ce fac ei acum. II spune Rin lui Yogi confuz de comportamentul lui

-Cum sa nu fie!? Esti chior! maraie Yogi la el

-Macar certati-va pe "mute", ca ma doare capul de la tipetele voastre!  Tipa si Maya la ei

Se auzeau fosnituri si replici de genul " lasa-ma sa vorbesc cu fufa aia" si "lasa-i ca e pentru marturie" de la Yogi si Rin pana ce microfonul a fost oprit probabil de Rin.

In acele momente de liniste deplina imi intrept ochii spre Maya ce se uita indurerata in ochii mei si srangea in pumni materialul pantalonilor mei. Am decis sa astept sa imi spuna ceva, fiindca parea o informatie foarte importanta si greu de spus.

-El…el traieste!…e viu… sopteste ea trista, cu capul in jos in asa fel incat sa nu poata vedea pe camera ca ea vorbeste

Mi-am marit ochii si mi-am inclestat degetele intre ele, zgariindu-ma singur. De ce imi spune asta? De ce ma minte asa? A murit in fata mea! In cap mi se derulau iar si iar momentele in care nu am fost capabil sa il salvez si l-am lasat prada apelor inghetate din oceanul Artic. Corpul a inceput sa imi tremure si dintii sa imi crasneasca.

-De ce? O intreb eu cu capul plecat

-Cum? Intreaba ea nedumerita si isi apropie capul mai mult de al meu in incercarea de a ma privi in ochi

Mi-am ridicat capul rapid, speriindu-o si am privit chipul mincinos din fata mea dezamagit.

- De ce minti?! Tip eu la ea

-E adevarul! Riposteaza ea… Doar ca s-a schimbat si nu mai e acelasi pe care il stiam! E adevarul ! L-am vazut cu ochii mei!  Ma convinge ea disperata, vroia sa o cred si asa am si facut, nu exista un motiv pentru care m-ar minti.

- Adevarul??…ingan eu ridicandu-mi privirea spre tavan la neonul orbitor de sus

Trebuie sa o mai intreb cateva lucruri. Dar nu vreau sa ma auda si politistii. Pentru informatii despre "el" as merge pana in panzele albe.

-Marturiseste! Ii spun serios Mayei, lasandu-mi capul in jos si privind-o

Ofteaza si incepe:

-Trei crime cu arme albe, santaj si uz de fals, cadravele sunt la marginea padurii, ingropate sub copacul cazut langa lac si da eu i-am omorat!

-Bun! Scoate-l de acolo pe Nezumi, soldat! Ii ordona Rin fricosului din spatele usii.

De indata ce a intrat, m-am grabit mai mult cu desurubarea unei piulite din scaunul meu, din dreptul manerelor. Din cauza catuselor nu pot sa actionez direct. Cand gardianul ajunge in spatele meu, pozitionez piulita pe degetul aratator, apoi BUM!

Neonul e spart! Singura sursa de lumina din  incapere dispare. Incep tipetele din microfon ale comandantului. Nu conta! Imi trebuiau doar trei minute singur cu Maya. Cei ce imi stateau in cale erau fricosul si camera de filmat.

In incercarea tampita de a se apara a fricosului scoate pistolul incepand sa tipe "Trag! Daca va apropiati trag!"

Ochii mei si ai lui Nao pot vedea foarte bine in intuneric, poreclele noastre sunt dupa merite si calitati.
Ca o pisica ce este, Maya s-a furisat pana in spatele gardianului dandu-i o lovitura in omoplat. El nu mai apuca sa zica nimic. Cade in genunchi in fata lui Maya. Ii i-a pistolul din mana si mi-l arunca mie. Impusc camera. Puteam auzi forfota din canera alaturata.

- Sunt aproximativ trei minute pana vor porni alarmele si cineva probabil ma va impusca! Spun eu

- Nu ii voi lasa! Spune Maya, ce in drum spre mine si-a ridicat piciorul si a perforat difuzorul de pe perete cu tocul

-Nu e dupa tine! Replic eu

Cand ajunge in dreptul meu, o privesc in ochi formand un contact greu de rupt:

-Spune-mi despre el!

-Doar de el ti-a parat mereu! Spune ea trista, insa era adevarul pentru mine doar el exista

-Nu am timp…

-Bine! Este "regele mafiotilor", daca intelegi ce vreau sa spun! Imediat dupa ce ai fost arestat, mi-a  trimis informatii despre starea ta. L-am intalnit…

-E la fel de frumos ? O intreb visator

Imi simte-am inima plina de fericere. O fericire atat de mare incat ma doare.

-… nu… e mult mai rece!

-Cum adica rece?

- Ai zis ca nu avem timp! Asculta-ma! tipa ea la mine

Avea dreptate, ma comportam ca un copil mic, ceea ce urasc sa fac, dar pentru el…pentru el…ORICE!

- Dupa misiunea ta cu portul urma sa il intalnesti!… El te cauta! Ii este dor de tine!…si a spus ca te va gasi!

Frica i se citea in glas, cat si frustrarea. Cred ca mi-a dat aceste informatii in mod fortat, dar pentru mine nu conta.
O sa fac tot ce imi sta in putinta sa il fac sa ma observe! Sa ma gaseasca!

Alarmele incep sa sune, toata camera se umple de politisti inarmati, iar luminile rosii ale alarmei. Aud incarcarea unui pusti. Ma arunc de pe scaun si vad cum o seringa cu un ac de 12cm infigansmdu-se in spatarul scaunului. Din pacate incapacitatea de a ma deplasa nu m-a lasat sa scap de a doua seringa, ce mi-a stapuns bratul. Era o senzatie oribila. Lichidul din ea imi intra rapid in sange , ma simt ametit iar in cateva minuta sunt sigur sa nu voi mai fi stapan pe trupul meu.