My hidden feelings

Durere

Sunt condamnata. Condamnata inabusirii sentimentelor care deja si-au stabilit un loc important in inima mea.

In mintea mea se deruleaza toate clipele frumoase petrecute impreuna, saruturile patimase, zambetele fara tragere de inima, toate acestea imi frang inima pentru a doua oara, facand-o iarasi bucatele, dupa ce m-am chinuit atat de mult timp sa le repun la locul lor.

Un sentiment sfasietor de dureros isi face simtita prezenta in strafundul pieptului meu, un gol inlocuind locul care odata era al lui. Un gol pe care nimeni nu il va lua de la persoana ce mi-a intrat atat de usor pe sub piele, cea care a strapuns zidul cladit in multi ani, in care fata mea era inexpresiva. Expresia care m-a ajutat foarte mult la a-mi tine dusmanii departe si persoanele ce incercau sa imi distuga scutul contra suferintei.

Chipul lui imi apare de fiecare data cand imi inchid ochii, nelasandu-ma sa mai dorm. Visele imi sunt bantuite de prezenta lui. Pana si inima mea inca ii apartine, singurei persoane caruia m-am destainuit; trup si suflet.

Nu regret. Nu regret nimic. Nu imi pare rau de orele pierdute cu el: scriind nenumarate mesaje, vorbind la telefon ore intregi, imbratisarile care ma rupeau din lumea reala, lumea in care toate visele cu printi si printese, iubire neconditionata pana la adanci batraneti, iti sunt spulberate.

M-a cucerit. Mi-a furat inima si aceasta nu mai vrea sa vina inapoi la mine. Ii apartine lui, acum.

Avea tot ce isi putea dori o fata: un zambet scos ca din basme, ce iti facea inima sa ti se topeasca, ochii care te faceau sa iti pierzi mintile, inaltimea potrivita pentru ca atunci cand il imbratiseai sa ii poti auzi bataile inimii.

Si ca el sa poata sa te intrebe: "Imi auzi bataile inimii?", iar tu sa dai din cap aprobator, "Ea bate numai pentru tine!". Cuvintele acestea te faceau sa il iubesti si mai mult. Avea deja vorbele pregatite. Orice voiai pe momentul ala sa auzi, el spunea si iata, te facea sa zambesti intreaga zi. Iti trimitea un mesaj cu "Buna dimineata", atunci cand te trezeai si "Noapte buna, frumoaso!", cand trebuia sa te culci.

Am fost o prada usoara. Stiu asta. Desi toti cei apropiati imi spuneau sa stau departe de el, eu nu i-am ascultat. M-am bagat cu capul inainte in aceasta relatie si am avut de suferit.

Imi faceam vise. Vise in care viitorul nostru era pe primul plan, niste vise stupide, gandesc acum. Imi vine sa rad, de cat de naiva am putut fi. Dar e prea tarziu pentru a schimba ceva, desi nu vreau si nu voi vrea.

Mare mi-a fost mirarea atunci cand l-am vazut jucandu-ma pe la spate cu o colega de-a mea. Realizarea acestui fapt mi-a sagetat inima cu o viteza inimaginabila, lasandu-ma intr-o stare in care nu mai simteam absolut nimic. Ajunsesem sa ma obisnuiesc cu acest sentiment: nimic. Pana cand acest scut format contra durerii s-a crapat si m-a lovit din plin.

Am privit in gol, uitandu-ma la prima mea iubire cum mi se scurge printre degete, parasindu-ma. In urma lui lasand o fata lipsita de culoare in obrajii patati de apa sarata ce i se prelinge din ochii.

Pana la urma asta face parte din etapele vietii si n-o sa regret niciodata momentele in care am fost fericita.

'-'-'-'-'-'-'-'-'-'-'-'-'-'

Astazi am citit la ora de romana Calin de Mihai Eminescu si a fost asa de frumos. Mi-a placut atat de mult si am inceput sa plang la fragmentul patru :)))

Nu stiu cum sau de ce, dar am simtit nevoia sa scriu o compunere mai trista(nu ca pana acum nu am mai scris), dar si de dragoste, care din pacate a dat gres. Am avut nevoia asta. Mi-a venit inspiratia. O gramada de idei imi impanzeau mintea si a trebuit sa ma descarc cumva.

Asta nu mi s-a intamplat in viata reala! :)))) Inca nu am varsta necesara ca sa mi se intample asa ceva :))))

Sper ca compunerea asta sa va fi facut sa simtiti acelasi amalgam neimblanzit de sentimente aleatorii pe care l-am simtit si eu atunci cand am scris-o.