Messages ( I.)

Capitolul 3.

Stateam in camera mea, plangand ca o idioata in timp ce jos se dadea o adevarata lupta intre mama si tata. Nu pot sa intervin, deoarece stiu ca as inrautati situatia. Auzeam tipetele de durere ale mamei mele, si pot pune pariu ca palma tatalui meu face contact cu obrazul ei. Ma simt ca un nimic. Nu pot face absolut nimic pentru a o putea salva pe mama. Ma simt prost, parca sunt un nod in gat. Stiu ca mamei nu ii convine, dar ea ramane cu tata doar pentru mine. Ca sa nu sufar. Stau si ma gandesc ce as face daca ai mei s-ar desparti. Cel mai probabil as ramane cu mama, dar tata? Chiar daca ne bate pe mine si pe mama, el va ramane tatal meu pentru totdeauna si nu pot sa neg sentimentele pe care i le port. Stateam cu genunchii la piept, avand capul intre genunchi si piept, suspinand cand cineva si-a pus o mana pe umarul meu. Am tresarit crezand ca e tata, insa m-am calmat cand l-am vazut pe Harry.

-Cum ai intrat fara sa te vada ai mei? Am intrebat stergandu-mi lacrimile de pe obraji.

-Pe geam. Am dat drumul altor lacrimi atunci cand vocea tatei se auzi, urmata de tipetele mamei. Fara sa mai stau pe ganduri, am luat-o la fuga pe scari, ajungand la parter. Imaginea din fata mea era groaznica. Mama era pe jos, tinandu-se de abdomen, in timp ce tata continua sa dea in ea cu picioarele. M-am dus spre tata incercand sa il dau de pe mama, dar ca de obicei, a fost o miscare proasta fiindca m-a luat si pe mine la bataie. Insa nu a putut sa imi dea decat o palma deoarece atunci a fost luat de pe mine de catre Harry care l-a lipit cu putere de perete.

-Esti asa josnic! Sa iti bati propria sotie si fiica. Ce fel de barbat esti tu ma? Iti zic eu! Nu esti un barbat adevarat. Un barbat adevarat nu isi bate fiica si sotia, nu se imbata ca porcul si nu isi face copilul tarfa! Esti o jigodie! Imediat ce cuvintele i-au iesit lui Harry pe gura, tata i-a dat un pumn in fata, insa Harry nu s-a lasat si i-a dat la randul lui un pumn lui tata. La cat de beat era, a cazut ca adormit pe jos. Mama s-a dus spre el, ridicandu-l si incercand sa il duca pe tata spre camera lui. Da! Mama si tata nu mai dorm impreuna de ceva timp.

-Cum ai putut sa faci asa ceva?! am tipat catre el, lacrimile deja facandu-si aparitia in ochii mei.

-Ce am mai facut? Intreaba nervos. Dupa ce ca te-am scapat de la o bataie, mai si tipi la mine?

-Nu conteaza! Doar... Pleaca! Am spus incercand sa nu il privesc in ochi. Nervos, a iesit ca un fulger din casa, trantind usa in urma sa. De ce trebuie sa sufar eu mereu? De ce nu mi-a dat Dumnezeu o familie care sa nu sufere? Nu stiu raspunsul la niciuna din intrebarile astea, insa stiu ce voi face de acum incolo. Ma voi lasa in voia lui Dumnezeu! Daca El vrea ca ai mei sa se desparta, asa sa fie! Nu o sa ma mai opun. Astazi am realizat ca mama sufera mai mult decat mine daca sta aici cu tata, si ca face toate astea pentru mine.

Acest capitol i-l dedic lui ValiiStyles26  deorarece vreau sa stie ca sunt alaturi de ea, orice s-ar intampla! Vali, te pup si te iubesc :* :* <3