Messages ( I.)

Capitolul 9.

-Sunt Harry, iubitul lui Emily. Ce dormne iartă-mă face?! Asta e sănătos la cap?! Doamne ce dobitoc! Am iesit ca un fulger din casa, coborând scările in graba. Cand am ajuns la parter, am ramas blocată. Tata si cu Harry râdeau si băteau palma. Ok! Ce am pierdut?

-Tata, pot sa iti explic. Am spus încercând sa ma scot, desi nu stiu ce as avea de explicat.

-Emily, de ce nu mi-ai spus ca ai un iubit? Intreaba tata înca având zâmbetul pe buze.

-Eu.. Ei bine..

-Nu a știut cum sa va spună domnule. A crezut ca o sa o certați. Ma salvează Harry. Aluia. Nu știam cum as fi scos-o la liman.

-Ahaaaaaaam.. Ne privește tata suspicios. Si, Harry, de ce ai venit acum aici? Oh nu! Nu imi spune ca dobitocul asta a venit sa il întrebe daca pot sa merg in LA. Sigur tata m-ar sechestra in casa.

-Ah da! Am si uitat. Voiam sa va rog sa o lăsați pe Emily intr-o mica plimbarica de o saptamana pana in LA. Si iată cum dobitocul si-a facut simțită prezenta.

-Tu crezi ca o sa imi las fiica de 17 ani cu un baiat de 19 ani intr-o excursie in LA?! Intreaba tata ușor nervos. Vezi, Styles? Ți-am zis eu!

-Domnule, sa nu credeți ca o sa facem ceva. Adica, eu normal ca vreau, dar nu o sa forțam lucrurile. Puteți avea incredere in mine ca nu ii voi face nimic. Doamne ce senzație stânjenitoare.. Tu! Da tu, ala care citești, vrei sa facem schimb de locuri? Nu? Okeeei..

-Hmmmm.. Bine.. Dar dupa o saptamana, mergem la ginecolog. Oh my fucking god! Mi-am plesnit o palma peste frunte din cauza ca sunt prea stânjenită.

-De acord domnule. Mulțumesc. Harry da mana cu tata iar eu mai aveam putin si intram in pământ.

-Bine! Hai, acum cărați-va in casa. Am aprobat din cap amândoi si am pornit spre scări.

Oficial, asta a fost cel mai stânjenitor moment din viața mea.

Hei, stiu ca acest capitol este plitisitor si oribil si vreau sa imi cer scuze pentru asta.. :(