Poezii

Vorbesc Cu Luna

Îmi împart gândurile cu amica mea luna
Numai ei i-am spus despre tine,
Nebunia mea mai mult sau mai puțin declarata.
I-am vorbit ore in sir despre cum cred ca ochii tai ascund tainele universului
Despre arta ta excentrica și uimitoare,
Despre cum prezenta ta ia în stăpânire o încăpere întreaga
Cum ma ia în stăpânire pe mine...
Nu trebuie sa faci prea multe.
Trebuie cel mult sa zâmbești cu cele doua gropite ale tale și să-mi asiști destrămarea.

Ești un străin, nu te cunosc, dar simt ca te-am cunoscut cândva
Undeva, în alta viata, știu sigur ca te-am mai zărit undeva.
Totul e atât de abstract, de bizar, de hilar.
Am făcut-o in semn de rebeliune, am vrut sa ma joc,
Dar apoi jocul s-a terminat și m-am îndrăgostit.
De cine sau mai precis de ce m-am îndrăgostit?
Încerc să-mi răspund la aceasta întrebare de zile bune
Îmi ești suflet pereche, ești o alta lecție sau...
Sau poate îmi ești flacăra geamănă pe care o aștept?
Simți și tu asta sau e doar o alta parte din nebunia mea..?
Simți ce simt și eu? Ma simțit?
Conexiunea asta se simte ca o iubire interzisa și,
Cu riscul de a rosti un clișeu,
Nu m-am mai simțit niciodată mai vie