Poezii

Scrisoare catre soarta

I. Draga si stimata soarta, nu-ti cer prea multe

   Dar, cand lunile se vor face zile si orele secunde 

   Si-am sa ma-mbat cu fericire c-am realizat atate

   Prea mult nu-ti cer, doar o iubire sau poate o dezamagire,

   Dar o traire, vapaiele sa imi aprinda maruntaiele

   Sa fie cer si luna, pamant, infern, eden si stele,

   Sa aiba ochi si gura, degete de pianist si toate visurile mele 

   Sa stie sa citeasca, nu cu vorbe, fireste, ci cu inima

   Sa stie sa iubeasca, la fel cum Paul isi iubea vecina.

II. Pe langa asta, as mai avea o rugaminte

    Sper tare mult macar pe asta s-o tii minte

    Da-mi curajul sai fiu Ayda fara o gura de tequilla

    Sa descopar, sa iubesc si poate asa voi intelege

    Ca patru ani pierduti in chin nu-mi sunt litera de lege.  

III. Visez la aventuri si la noi pasiuni

    La zarva unui oras cu atatea versiuni

   De oameni si fantome, de pub-uri si-uniforme

   Ah, si de arta, de arta vie, insufletita

   De muzica si teatre, de lume buna, desavarsita.

IV. Si daca intr-o zi m-as pierde pe strazile sale?

    As fi un individ, un necunoscut, pe o strada mare

   Si ar fi placut sa nu ma stie nimeni, sa fiu un oarecare

   Sa pot sa iau fiecare zi de la inceput

   Sa am mereu de unde inlocui ceva ce nu mi-a placut

   Si in cariera, si-n arta, si-n dragoste

   Sa-mi rescriu povestea mereu si mereu, de parca as fi o carte.

   Prin urmare, stimata facultate,

   Nu ma dezamagi ca-n ultima parte.