The wrong person-2

23 1 0
                                    

   Următoarea zi trebuia să decurgă "excelent", ca și celălalte, dar...
L-Ai auzit????
A-Ho, nu mai țipa! Nu vreau să rămân surdă la nici 18 ani! Ce să aud?
L-Mai bine vezi!
     M-a luat de mână și m-a târât până în fața porții de la liceu.
L-Uite!
      Cine putea sa îmi strice ziua? Cine altcineva?
A-Ce naiba caută aici?
L-Am auzit că tatăl lui l-a transferat.
A-Știi ceva nu îmi pasă! Nu are nici un sens să mă enervez sau întristez, hai la ora!
       Prima jumătate a zilei a decurs bine și normal, numai ca după a treia ora, colegul meu de bancă, Andrei începe să mă strige:
An-Aya, Aya, este cineva care te caută.
A-Cine?
An-Nuj... Dar cumva, te întâlnești cu cineva?
A-Nu. De ce?
An-Aa.. Nu, doar că mi se părea ca i-am mai văzut înfățișarea.
       Mi-am luat geaca și am ieșit din clasă, iar după ușă, avea sa fie distrugerea mea.
V-Hei!
A-Ce mai vrei? Chiar trebuie să îmi vorbești?
        Dau sa plec, dar mă prinde de mână.
V-Nu am terminat!
A-Ei bine, eu da. Dă-mi drumul!
V-Asculta!
A-Zi odată! Nu am chef sa îmi pierd timpul cu tine!
V-Uite știu ca am greșit cu multe, dar mai dă-mi o șansă!
A-Cât tupeu poți avea? Chiar nu ți-e rușine sa spui asta? După tot ce ai făcut? Mai părăsit pentru parașuta aia și acum îmi ceri o alta șansă? Visează în continuare!
        Și cu aceste cuvinte, am și plecat. Restul pauzelor nu m-a cautat, asa ca m-am simțit mai ușurată. La finalul orelor, în fața porțiilor ma aștepta Christian cu un buchet de trandafiri roșii,care păreau extrem de frumoși. Băiatul asta nu se da bătut. Avea un aspect de invidiat, dar nu vroiam să trec mai departe până nu scap de sentimente ăstea.
A-Ce faci pe aici?
C-Am venit sa aduc niște flori unei flori!
A-Cum de ai mereu cuvintele la tine?
C-Primesc o îmbrățișare pentru asta?
A-Sigur.
         Îl îmbrățișez și apoi ma duc după Lavinia.
L-Ti-a adus iubitelul flori?
A-Nu știu ce l-a apucat. Și nu e iubitul meu. Ma duc mai repede azi acasă. Trebuie sa pregătesc ceva.
         Am plecat, iar pe când sa ajung pe strada mea, o mână ma oprește și mă lipește de un zid.
V-Vad ca ai trecut ușor peste..
A-Asta nu e treaba ta și nu vreau să vorbesc cu tine.
V-Păcat eu vreau..
A-Ai 5 minute.
V-Acela era iubitul tău? De ce v-ați îmbrățișat? Pentru ce sunt florile?
A-Faci pe detectivul? Sa știi ca nu ai nici măcar un drept sa ma întrebi toate ăstea. Nu avem nicio legătură.
            Nu am mai putut sta, asa am început să alerg spre casă. Pfffu, am scăpat și de asta.

Greșesc pentru că te iubesc Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum