Ajung acasa . Deschid usa , si fug in camera mea . Mama ma vede , ma striga dar nu ii raspund . Intru in camera mea , ma trantesc in pat si incep sa plang . Plang atat de tare incat camera mea rasuna . Simt ca inima imi cedeaza , simt ca nu pot face nimic sa scap de durerea asta . Dar in mintea mea rasuna acelasi gand " Trebuia sa fac asta, trebuia sa pun PUNCT " .
E doua noaptea , ploua atat de tare afara . Stau in pat aducand.mi aminte tot , tot ce am trait impreuna cu el . Imi aduc aminte de la ziua in care ne-am intalnit ,pana azi . Imi aduc aminte prima data cand l-am urat . Da , l.am urat . Era nesuferit , plin de el, iar eu nu suport asta . Imi era foarte antipatic si mereu trebuia sa ma iau de el . Dar acum am ajuns aici..am ajuns sa.l iubesc si sa simt durerea asta imensa .
Adorm plangand si cu gandul ca trebuie sa il urasc .
Razele soarelui imi incalzesc chipul dar nu si inima . E 9 dimineata , ma ridic din pat si ma duc la baie . Ma uit in oglinda , fata mea e palida , ochii mei sunt rosii . Ma duc in bucatarie . Acolo e mama , imi pregateste micul dejun .
- Neata!
- Neata mama !
-Esti bine ?
-Da , mama .
Nu ii puteam zice , asa m-am obisnuit. M-am obisnuit sa ascund durerea si sa nu spun nimanui ce simt , sa zambesc si sa le arat ca sunt mereu bine . Da , stiu, e mama , dar nu pot arata suferinta absolut nimanui . Ma duc, o sarut dulce pe obraz si plec . Nu ma duc la scoala, nu pot face asta . Ma duc sa ma plimb , singura pt a ma linisti .
***
Nu cred ca am pierdut-o, nu cred ca am plecat . Nu cred ca nu mai sunt langa ea si ca am facut asa cum mi-a cerut . Dar ochii ei, off...ochii ei caprui care te macina, iti macina sufletul si nu o poti refuza . Trebuia sa ii ascult rugamintea , trebuia sa trec peste !!
