A trecut un an ..un an de cand am luat decizia sa renunt la el . A trecut un an de cand i-am cerut sa plece . Stau pe banca intr-un parc . E cam pustiu pe aici . Deodata ii aud vocea . Nu cred ca e el , cred ca e doar imaginatia mea.
-Jessi ?!
- Lord?!
Inima se opreste pentru cateva secunde . Ma uit in ochii lui albastrii fara sa clipesc . Corpul imi tremura. El ma ia de mana si imi spune cu o voce calda:
-Jessi, mi-a fost dor de tine..
Nici nu l.am lasat sa continue.
-Mie nu . Eu te-am uitat . Te urasc din nou . Te urasc ca in prima zi in care te-am vazut , si e mai bine asa .
Il minteam , nu era devarat . Il iubeam la fel de mult. Nu i-am putut uita ochisorii acea blanzi albastrii dar care in acelasi timp imi facea rau .
- Nu te cred .
-Trebuie sa o faci ! Tu ai vrut sa se intample asa , din cauza ta am luat hotararea sa renunt la iubirea acea imensa pt tine .
-Dar a fost o greseala stii prea bine .
-Nu , nu a fost . Te-am vazut ..erai acolo , cu ea, va sarutati . Erai cu persoana pe care eu nu am suportat-o niciodata .
-Dar...
-Nu exista dar. Tu stii ce exista acum? Multa ura..atat meriti !
Imi iau geanta de pe banca si plec . PLec sa nu-l mai vad. Am crezut ca l-am uitat , dar m-am mintit singura . Cand l-am vazut din nou , muream pe dinauntru . Lacrimile imi dau sa curga dar le opresc . Nu merita !.
Ma duc acasa , ma pun in pat si dau sa ma uit la un film . Degeaba , gandul meu iar zboara departe . Inchid televizorul si ma uit pe niste poze . Da, poze cu noi , poze care nu le-am putut sterge si nu stiu de ce. Ma intreb , de ce nu il pot uita ? De ce il iubesc asa mult ?
Telefonul imi suna, este steff .
-Alo...spun cu o voce stinsa.
-Hey jessy, ce s-a intamplat , ce e cu vocea asta?
-L-am vazut...l-am vazut pe Lord.
-...si ce s-a intamplat?
-Mi-am dat seama ca inca il iubesc . ....
Si incep sa plang. Inchid telefonul , nu mai pot vorbi.
In 10 min Steff e la mine, intra in camera mea si ma ia in brate.Imi ridic privirea si ii spun:
-Nu l-am uitat. Nu o pot face .Il iubesc la fel de mult , nu pot uita toate amintirile. Nu pot uita cum ne-am cunoscut , cum ne tachinam , si cum ne-am iubit. Nu o pot face Steff....
Si incep sa plang si mai tare. Ma ia in brate si ma strange puternic . Simt ca sufera odata cu mine. Ne intindem amanoi in pat si adorm ca intodeauna in bratele lui.
Razele soarelui ne incalzesc chipul amandurora. El se se duce la bucatarie si imi face o cafea. Ma pun langa el la masa si incerc sa ii spun:
-Am luat o decizie !
-Deja?
-Da , ma duc dupa el. Ma duc sa ii spun adevaru , ca nu e asa cum am zis-o ieri si ca de fapt il iubesc la fel de mult.
-Crezi ca se va intoarce?
- Nu stiu..macar scap de aceasta povara. Nu mai pot Steff..mor pe dinauntru!
PLec din bucatarie , nu-l mai pot privi . Stiu ca sufera pt ca el ma iubeste , si nu vrea sa ma vada asa....
Trebuie sa ma duc la el, trebuie sa vorbesc cu el.
