-Buna jessi !
-Buna Steff!
-Te duc la scoala?
- Chiar te rog . Dar asteapta sa ma imbrac.
Ma duc ma imbrac , ma dau cu un ruj rosu aprins si imi pun niste cercei mari rotunzi.
-Hey , jessi!!
- Ce s-a intamplat ? Ce am facut?
- Te rog , stegel rujul ! Iar cerceii aia mari ...nu ,. nu e o idee buna . Nu e genul tau .
-Dar Steff , imi plac cerceii .....
-Nu jessi , nu sunt potriviti .
Se ridica de pe scaun si imi alege el cerceii si un luciu de buze deschis. Are atat grija de mine , de aspectul meu dar mai ales de inima mea.
-Acum putem merge ! Zici el putin aprins. Parca era tata .
Ma urc in masina razand. Radeam de el . Imi place sa rad de el . Intodeauna mi-a placut sa-l enervez , se enerveaza foarte usor .
Se uita la mine ciudat ....
-S-a intamplat ceva?
-Nu , tu trebuie sa imi spui asta ...
-...sa spun?! Ce sa spun?
- Cum esti? Trebuie sa vorbim depsre tine si despre ce simti acum.
-Steff ...nu ma mai intreba asta. Cand intrebi asta imi aduc aminte de tot. A trecut o luna , dar nu au trecut si amintirile ...
-Dar jessi , trebuie sa vorbim despre asta , trebuie sa vezi daca l-ai uitat...
- ...ce sa fac.?! Sa-l uit ? Nu pot face asta asa repede . Defapt cred ca nu o voi face niciodata.
El tace . Tot drumul spre scoala nu a mai spus nimic. E ciudat...privirea lui e ciudata . Ies din masina si intru in clasa. Sunt distrasa , ma gandesc la Steff . Nu e bine, are ceva si trebuie sa aflu ce se petrece in sufletul lui . Profa ma striga :
-JESSICA la tabla. dar nu o aud. Ma mai striga odata , tot nu aud , gandul meu era la el si la Steff .
-JESSICA?
-M-ati strigat?
-Da , domnisoara. Te rog , iesi la tabla.
Era profa de matematica , era foarte dificila. Dar acum numai de ea nu mi pasa, numai de matematica ei nu aveam eu chef.
Scriu repede cateva ecuatii si ma duc in banca. Toata ziua am fost asa, distrasa si cu gandul departe . Nu ma puteam concentra pe nimic.
