Sunt singura , incerc sa uit dar e greu . De ce e atat de greu ? De ce imi amintesc tot ? De ce trebuia sa imi amintesc de el si de ochii lui care mi-au distrus inima ? Imi pun mii de intrebari la care greu la gasesc raspunsul. Ma suna . E el , e prietenul meu cel mai bun , e persoana care ma ridica atunci cand cad , persoana care nu suporta sa ma vada trista si arface orice sa am mereu zambetul pe buze . Nu ii pot raspunde , nu ii pot spune ca sufar pt ca va suferi si el . Inchid telefonul , ma asez jos pe iarba umeda cu capul pe genunchi si incep sa plang . Ma simt singura , neprotejata si plina de durere . Oare cum si cand scap de acest sentiment ? Dar trebuie sa fiu puternica , trebuie sa pot chiar dak acum vreau sa urlu sa scot toata durerea afara.
***
De ce nu imi raspunde ? Ce a patit ? Nu am vorbit cu ea de 2 zile. Oare e bine? Corpul meu tremura , simt ca ea nu e bine, simt ca are nevoie de mine . Unde e ? Trebuie sa o caut si sa vad ce face .
Ma duc acasa la ea. Raspunde mama ei
- Este acasa?
-nu
- Unde e ?
- Nu stiu, nu vorbeste cu mine . Se comporta foarte ciudata de aseara , dar nu mi spune ce are.
O las vorbind si fug . Fug sa o caut, trebuie sa stiu ce face. M.am dus in locul unde ii placea ei sa stea , in padure , acolo se simte in siguranta.Este acolo , sta ghemuita si plange . II ating mainile reci si micute iar ea tresare. Estefoarte speriata . Ma ia in brate . Manutele ei mici imi strang corpul , simt durerea pe care o are sufletul , simt ac ea e distrusa.
- Ce s-a intamplat?
- I-am cerut sa plece. Recunosc , simt ca nu trebuia sa fac asta pt ca sufletul nu poate duce atata durere, dar nu aveam alta solutie .
-Off...eu sunt aici , sunt cu tine si nu las pe nimeni sa iti faca rau .
