Joshua

Capitolul XXI

Capitolul XXI — Bărbații și mingile. Întotdeauna simt nevoia să dea în ele.

Stacey

        De cum pătrund în incinta sufrageriei umplută până la refuz cu adolescenți, ochii mei îi caută haotic pe Faye, Aimee, Mark sau chiar pe Joshua. Simțeam nevoia de o distragere, să scap cumva de secvențele recente care-mi aminteau continuu de Ryan.

        Atmosfera și mișcările haotice de dans ale mulțimii mă fac să uit rapid de gândurile necăjitoare. Sunt absorbită de marea de oameni, și mă relaxez știind că am câteva clipe pentru mine.

        Singură în mulțime.

        Simt cum momentul îngheață.

        Și mă simt bine.

        Nu aștept să mă lovească tristețea. Știu că asta simt, și că dacă voi continua să mă gândesc la Ryan, voi vrea cu siguranță să plâng ca să mă descarc. Întotdeauna vedeam fete care plângeau după băieți, și mereu îmi promiteam că nu voi fi una din ele. Așa că acum, prefer ca focus-ul serii să fiu eu și această petrecere, nu orice mică inconveniență. Până la urmă, e experiența mea de facultate, dacă eu nu trăiesc anii ăștia pentru mine, atunci cine o va face?

        Nu stau mult de una singură, căci mâna mi-e înșfăcată de o fată extrem de energetică și bine dispusă:

— Numai tu? mă întreabă ea. Haide, ești prea frumoasă ca să dansezi fără un partener, ca apoi să mă tragă după ea prin mulțime.

— Unde mă duci? încerc eu să urlu peste muzica bubuitoare, dar fata nu pare să mă audă.

        Eh, la un moment dat tot voi da peste frate-meo sau unul din prietenii mei. Dar până atunci, presupun că-mi pot acorda șansa de a mă distra puțin. Sigur asta mi-l va scoate pe Ryan din cap.

— Cum te cheamă? încerc eu din nou să-i adresez fetei o întrebare.

        Se pare că de data aceasta mă aude, pentru că se întoarce și-mi spune:

— Brianna! rostește ea entuziasmată. Pe tine?!

— Stacey!

— O să ne distrăm în seara asta, Stacey! De abia a început!

        Se oprește dinaintea mea și mă trage în dreptul ei. Realizez că este un colț al casei, pentru că văd LED-urile pe tavan și un fotoliu care se continuă pe ambele părți cu canapele.

— Stacey, toată lumea! țipă ea cât o țin plămânii în fața celor care presupun că sunt amicii ei.

        Toată lumea își întoarce privirea, unii pentru câteva secunde, ca alții să mă scaneze din cap până în picioare. Pe fotoliu însă, figura mi-e cunoscută.

        Monty.

        Dacă inițial privea în depărtare dansul lasciv al unor fete, acum îi simt ochii căutându-i pe ai mei. Observ rânjetul din colțul buzelor, ca apoi să-și frece palmele între ele. Are acea nerușinare în privire, acel ceva care te face să vrei să fugi în direcția opusă.

        Aud o grămadă de nume, Brianna continuă să vorbească cu mine și își introduce prietenii. Unii vin de bună voie să mă salute, alții preferă să stea deoparte, relaxându-se în continuare pe locurile lor.

        Însă de ceea ce mă temeam nu scap... Monty se ridică de pe fotoliu și străbate cei câțiva pași în direcția mea.

— Oh, da, el e Monty, începe Brianna. Monty ea e-